REPUBLICA MOLDOVA ÎN PATRIMONIUL UNESCO

Lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității a fost alcătuită oficial de UNESCO în 2008. În prezent, această listă numără peste 180 de opere din peste 75 de țări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, arta tradițională, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natură, dar și meșteșuguri tradiționale.

Republica Moldova a devenit membru UNESCO cu drepturi depline în data de 27 mai 1992 (a se vedea Lista ţărilor membre UNESCO şi data aderării la link-ul Countries | UNESCO). De asemenea, Republica Moldova a ratificat, prin Legea nr. 1113 din 6 iunie 2002 (lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312913), Convenția UNESCO privind protejarea patrimoniului mondial natural și cultural (adoptată la Paris de Adunarea Generală UNESCO în anul 1972), iar prin Legea nr. 12 din 10 februarie 2006 (lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=315222) – Convenţia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (adoptată la Paris la 17 octombrie 2003).

Odată cu ratificarea Convențiilor, Republica Moldova beneficiază de dreptul de a propune bunuri/situri de patrimoniu cultural și natural pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și bunuri de patrimoniu cultural imaterial pentru înscriere în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității (https://mecc.gov.md/ro/content/monumente-din-rm-lista-unesco).

În anul 2005 meridianul geodezic de lângă satul Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial (gestionată din anul 1978 de UNESCO) (http://geoportal.md/index.php/en/default/news/detailed/id/88). Se are în vedere unul dintre cele   258 de elemente din ,,Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve), care are o lungime de 2 820 km şi se întinde pe teritoriul a zece ţări, din nordul Europei (Hammerfest, Norvegia) până la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ştiinţifice şi tehnice în domeniul măsurărilor terestre din secolul al XIX-lea. În Moldova existau anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiştii efectuau măsurări pentru alcătuirea hărţilor internaţionale.

La 25 ianuarie 2008 Ministerul Culturii şi Turismului a depus la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO (cu sediul la Paris) dosarul cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” în vederea includerii în Lista Patrimoniului Mondial ca monument mixt – cultural şi natural. Un rol important în pregătirea documentaţiei respective şi în prezentarea teoretico-metodică a subiectului l-au avut reprezentanţii comunităţii ştiinţifice, universitare, ai societăţii civile ș.a.

În martie 2009 Guvernul Republicii Moldova a aprobat decizia privind constituirea Instituţiei Publice „Rezervaţia Cultural-Naturală Orheiul Vechi”, în scopul protecţiei, conservării şi salvării acesteia pentru generaţiile prezente şi viitoare. Rezervaţia constituie un ansamblu de monumente istorico-culturale şi natural-peisagistice de interes naţional şi internaţional din defileul râului Răut.

La 5 decembrie 2013 colindatul în ceată bărbătească a fost inclus în lista patrimoniului cultural, protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO a fost elaborat în comun cu specialiști din România (http://old.mc.gov.md/ro/content/colindatul-de-ceata-barbateasca-promovat-la-nivel-international). Acest fenomen etnocultural reprezintă un spectacol integru, în care își dau concursul aproape toți locuitorii satului, care, pe de o parte, esențializează o instituție ce socializează tinerii, îi inițiază în obiceiurile comunității, educându-le un comportament corespunzător, iar pe de altă parte, se coagulează în scenariul unor prestații artistice ale cetelor de colindători, fiecare din ele străduindu-se să se evidențieze pentru a deține o poziție importantă în habitatul său tradițional (http://www.akademos.asm.md/files/pp119-123.pdf).

A fost primul element de patrimoniu cultural din spaţiul basarabean, protejat de UNESCO. Colindul de ceată bărbătească, intrat în patrimoniul universal UNESCO, se mai practică în câteva sate din Republica Moldova, în special în sudul țării, în Lunca Prutului de Jos (http://moldnova.eu/ro/colindul-de-ceata-barbateasca-intrat-patrimoniul-unesco-unde-se-mai-pastreaza-traditia-de-craciun-11352.html/; https://www.agerpres.ro/documentare/2018/12/19/romania-in-anul-patrimoniului-cultural-colindatul-in-ceata-barbateasca--230360). În această ceată bărbătească se grupează floarea tinerilor unui sat, iar, până la al Doilea Război Mondial, fiecare localitate din regiunea dintre Prut și Nistru, la fel ca și cele din România, avea câte una sau mai multe cete de colindători, formate din flăcăii satului. Acest obicei a început, însă, să dispară după instaurarea regimului sovietic în 1944, a subliniat etnograful și muzeograful Varvara Buzilă (https://radiochisinau.md/colindul-de-ceata-barbateasca-un-obicei-uitat-in-timp---61625.html; https://radiochisinau.md/---colindatul-de-ceata-barbateasca-----in-lista-patrimoniului-mondial-unesco---11130.html).

Alături de colindatul în ceată bărbătească, în lista reprezentativă UNESCO se mai regăsesc covorul basarabean și Mărțișorul.

La 1 decembrie 2016 Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a decis înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Tehnicilor tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova – dosar comun Republica Moldova și România (http://old.mc.gov.md/ro/content/tehnicile-traditionale-de-realizare-scoartei-inscrise-lista-reprezintativa-unesco; https://patrimoniu.ro/images/imaterial/Tehnici-traditionale_scoarta_Romania.pdf; http://edupatrimoniu.piscu.ro/wp-content/uploads/2018/01/Caiet_tehnici_de_realizare_a_scoartei.pdf). „O expresie a creativităţii, identităţii şi coeziunii sociale, tehnicile au fost transmise din generaţie în generaţie în unele familii, dar şi de ateliere şi instituţii de învăţământ” (UNESCO).

Tradiţional, scoarţa era realizată de ţesători din România şi Republica Moldova şi era folosită în scop decorativ, pentru ceremonii funerare, expoziţii şi ca parte constituantă a zestrei miresei. Actualmente, sunt prezentate, îndeosebi ca lucrări de artă. Dosarul comun coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova a inclus şi un documentar de 10 minute, în care a fost prezentată tehnica tradiţională de realizare a scoarţei (https://www.jurnal.md/ro/divertisment/2016/12/5/tehnicile-traditionale-de-realizare-a-scoartei-in-romania-si-republica-moldova-incluse-in-patrimoniului-cultural-unesco/). La 12 decembrie 2015, la cea de-a doua ediţie a Târgului Naţional al Covorului sub genericul „Covorul Dorului”, eveniment organizat în contextul elaborării dosarului de candidat Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţelor pentru înaintare în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii de către Republica Moldova, au putut fi admirate mai multe lucrări de patrimoniu, care merită a fi incluse în patrimoniul UNESCO. Prin asemenea evenimente este promovat ţesutul covoarelor şi al altor textile din lână şi se contribuie și pe această cale la promovarea covoarelor basarabene pe plan naţional şi internaţional (http://old.mc.gov.md/ro/content/targul-national-al-covorului-covorul-dorului-editia-doua;https://m.moldovenii.md/md/library/photo-album/id/1022).

Începând cu anul 2014, în Republica Moldova se desfășoară Târgul Național al Covorului „Covorul Dorului”, care a ajuns în anul 2020 la cea de-a VII-a ediție. Expoziția „Scoarța de Camenca – Rai de pomi și flori” a fost organizată în decembrie 2020 de Muzeul Național de Etnografie în Istorie Naturală din Chișinău, în contextul sărbătoririi Târgului Național al Covorului „Covorul Dorului” (https://www.muzeu.md/2020/12/15/scoarta-de-camenca-rai-de-pomi-si-flori/; https://www.muzeu.md/2021/01/27/calendarul-ilustrat-scoarta-de-causeni-tezaur-de-culoare-si-simbol/; http://www.akademos.asm.md/files/Dimensiunile%20axiologice%20nationale%20si%20mondiale%20ale%20scoartei%20basarabene.pdf). Mai multe informații despre covoarele tradiționale le puteți găsi în publicațiile: V. Zelenciuc, Elena Postolachi, Covorul moldovenesc, Chişinău: Timpul, 1990; De la fibră – la covor (coordonatori dr. Georgeta Stoica, dr. Elena Postolache), Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998; Varvara Buzilă, Covoare basarabene. Din patrimoniul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Republica Moldova / Bessarabian carpets. The National Museum of Ethnography and Natural History of the Republic of Moldova, Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2013; Gheorghe Mardare, Arta covoarelor vechi românești basarabene, Chișinău: Cartier, 2016; Liliana Condraticova. Bisericile și mănăstirile ca centre de confecționare a covoarelor și a pieselor textile (https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/237-247_0.pdf) ș.a.

La 6 decembrie 2017 Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a dosarului multinațional „Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie” – dosar comun al Republicii Moldova, României, Bulgariei și FYROM (Macedonia) (https://mecc.gov.md/ro/content/martisorul-fost-inscris-patrimoniul-cultural-imaterial-al-umanitatii-unesco; https://www.ziarulnational.md/martisorul-unul-din-cele-sapte-elemente-romanesti-incluse-de-unesco-in-lista-reprezentativa-a-patrimoniului-cultural-imaterial-al-umanitatii/; https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/144-148_Martisorul%20de%20la%20amuleta%20magica%2C%20la%20valorizari%20contemporane.pdf; Sub semnul Mărțișorului. Coord. șt.: V. Buzilă. Chișinău: S.n., 2015).

Mărţişorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar şi feminin, răspândit pe tot teritoriul României, practicat şi în alte zone sud-est europene. Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. De remarcat, că în unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor (https://patrimoniu.ro/utile/item/421-1-martie-martisor).

Începând cu anul 2013, în Republica Moldova se organizează Festivalul „Ia Mania”, ajunsă în 2020 la cea de-a VIII-a ediție (https://voyages-moldavie.com/en/ia-mania-festival-en/).

Din 26 iunie 2016, în Republica Moldova se organizează Ziua Portului Popular, de la prima ediție urmând a fi organizate mai multe festivaluri dedicate portului popular, sub egida Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, întru executarea Hotărârii Parlamentului nr. 194 din 19 noiembrie 2015, prin care ultima zi de duminică a lunii iunie este declarată „Ziua Portului Popular”. Scopul sărbătorii este valorificarea costumului autentic popular românesc și ale etniilor conlocuitoare din republică, cunoașterea pieselor componente ale costumului și ale simbolurilor acestuia, precum și promovarea tehnicilor de confecţionare a costumului popular pe plan naţional şi internaţional (https://moldova25.md/ziua-nationala-a-portului-popular/; https://mecc.gov.md/ro/content/ziua-nationala-portului-popular-editia-iii). Ziua Portului Popular a fost instituită printr-o hotărâre de Parlament şi se sărbătorește în fiecare an, în ultima duminică a lunii iunie.

După doi ani de cooperare, în martie 2021, Guvernul Republicii Moldova și al României au semnat formularul pentru înscrierea dosarului transnațional (vezi dosarul integral https://mecc.gov.md/sites/default/files/dosar_de_patrimoniu_camasa_cu_altita_1.pdf) în Lista Reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității cu genericul „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” (https://unimedia.info/ro/news/a2eabcda012069ac/arta-camasii-cu-altita-ar-putea-deveni-parte-a-patrimoniului-cultural-al-umanitatii-dosarul-va-fi-depus-la-unesco.html). După examinarea și aprobarea lui de către experții UNESCO, elementul ar putea fi votat la cea de-a 15-a Conferință a Comitetului Interguvernamental din decembrie 2022, pentru a accede pe listă. Mai multe detalii despre acest element de port popular a se vedea la http://www.cultura.ro/arta-camasii-cu-altita-element-de-identitate-culturala-romania; https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/152_158_Camasa%20femeiasca%20cu%20altita%20%E2%80%93%20brand%20Romanesc.pdf.

„Cămașa cu altiță este răspândită în nordul și centrul Republicii Moldova și, mai rar – în localitățile de sud, dar pretutindeni este recunoscută, respectată și admirată ca cea mai reprezentativă piesă a costumului femeiesc. Este principala piesă a costumului popular de sărbătoare, prin care purtătoarele își etalează simbolic apartenența la comunitate, statusul social, dorința de a trăi și a transmite celorlalți frumusețe. Este o creație complexă, de cea mai mare probitate artistică în mânuirea acului, în utilizarea materialelor, realizarea motivelor ornamentale, structurarea acestora în grupuri ornamentale și integrarea în decor. Există o relație constituită istoricește între cămașa cu altiță și încadrarea ei în ansamblul costumului tradițional, între purtarea costumului și respectarea etichetei” … „Cămașa cu altiță are valoare națională, fiind considerată un reper identitar deosebit de important al românilor. Pe ea este țesut și reprodus idealul de frumusețe al femeilor care au recreat-o și purtat-o mereu, bucurându-se și bucurând lumea cu aceste superbe haine. Mai bine de un secol, cămașa cu altiță a căpătat și valoare mondială prin contribuția doamnelor din suita regală (care au purtat-o cu mult respect), marilor pictori (care au înveșnicit-o în pânze memorabile), cineaștilor (care au prezentat-o în filme) și marilor case de modă din Europa și SUA (care au creat colecții remarcabile, inspirându-se din alțița românească). Toate acestea asigură o bună continuitate a Artei cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova, de la valoare națională la valoare mondială” (http://www.akademos.asm.md/files/153-168_1.pdf).

Cea mai mare colecţie de ii cu altiţă – 3000 la număr – se găseşte la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău (http://tvrmoldova.md/cultura/ia-povestea-spusa-cu-acul/). Unele dintre ele au peste o sută de ani. Fundamentarea științifică a dosarului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova pentru depunere în vederea înscrierii în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității, s-a realizat în strânsă colaborare cu membrii Comisiei naționale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din România, stat coordonator al candidaturii.

Selecție text și imagini: dr. hab. Liliana CONDRATICOVA

PROTECȚIA PATRIMONIULUI CULTURAL

Dinamica şi prosperitatea unui stat nu pot fi concepute fără moştenirea lui culturală. Sistemul de valori culturale din cadrul unei societăţi îi creează identitatea şi determină locul acesteia în palmaresul culturii mondiale. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori şi bunuri culturale (materiale şi imateriale, mobile şi imobile) de importanţă locală, naţională şi mondială, constituite pe parcursul istoriei. Acest domeniu de referinţă este ocrotit şi valorificat prin acţiuni specifice de identificare, protejare, propagare, utilizare şi perpetuare a moştenirii materiale şi spirituale. Actualmente, în țară are loc reconsiderarea atitudinii societăţii faţă de patrimoniul cultural şi natural, faţă de diversitatea expresiilor culturale.

În Republica Moldova, după proclamarea independenţei, s-au elaborat şi aplicat o serie de măsuri în vederea protecţiei patrimoniului cultural. Conform Constituţiei, statul contribuie la păstrarea, dezvoltarea şi propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei naţionale şi mondiale (art. 33). Totodată, Legea supremă stabileşte obligaţia cetăţenilor faţă de conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale (art. 59). Potrivit Legii nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, pe teritoriul Republicii Moldova monumentele sunt o parte a patrimoniului ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului.

O nouă etapă în activitatea culturală din Republica Moldova a fost marcată de Legea culturii nr. 413 din 27.05.1999, care stabileşte obligaţiile statului, drepturile şi libertăţile în domeniul culturii, patrimoniul cultural naţional, raporturile dintre stat şi oamenii de creaţie, organizarea şi reglementarea economică a culturii. Statul îşi asumă responsabilitatea de elaborare a politicilor culturale şi stabilire a priorităţilor în activitatea culturală, de elaborare şi finanţare a programelor privind protecţia şi dezvoltarea culturii, determină direcţiile, formele şi modalităţile de aplicare a lor. Legea prevede că patrimoniul cultural naţional este stabilit de către Guvern de comun acord cu Parlamentul şi are un regim special de păstrare, conservare şi folosire în corespundere cu legislaţia. Împuternicirile privind întreţinerea, utilizarea şi amplasarea obiectelor şi obiectivelor cu o valoare deosebită ale patrimoniului cultural naţional sunt stabilite, la propunerea Executivului, de către Legislativ, în baza avizelor comisiilor independente de experţi, ţinându-se cont de interesele integrităţii colecţiilor constituite istoriceşte, de condiţiile lor de păstrare şi posibilităţile de acces la ele. Integritatea fondurilor din muzee, arhive, biblioteci şi cinemateci, a colecţiilor fotografice şi a altor fonduri similare, păstrarea, funcţionarea şi dezvoltarea lor sunt asigurate de către stat. Privatizarea obiectivelor, ce alcătuiesc patrimoniul cultural naţional, este interzisă. Pentru a stopa degradarea şi distrugerea patrimoniului cultural moştenit şi pentru a-l putea transmite generaţiilor viitoare, se întreprind diverse acţiuni în vederea definitivării cadrului juridic şi organizatoric. Conform legislaţiei, protecţia patrimoniului cultural naţional ţine de competenţa Parlamentului (prin organul său de lucru – Comisia pentru cultură, ştiinţă, tineret, sport şi mijloace de informare în masă) şi a Guvernului. Parlamentul a ratificat Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arheologic (2001), Convenţia pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei (2001), Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (2002), Convenţia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (2003), Convenţia privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale (2006), Convenţia - cadru europeană privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (2008) cu scopul de a armoniza legislaţia naţională cu cea internaţională. Au fost emise o serie de documente la nivel guvernamental în vederea dezvoltării culturii. În acest context, a fost lansat programul „Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1993–2000”, al cărui obiectiv principal a constat în conservarea şi ocrotirea moştenirii culturale. Un alt document, considerat un instrument al politicii de stat în domeniul culturii, a fost „Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997–1998”. Programul a continuat până în anul 2000, fiind suplimentat ulterior cu un proiect strategic până în anul 2005.

Autoritatea publică centrală (executivă) de specialitate în domeniul culturii a fost Ministerul Culturii, iar din 2017 – Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (https://mecc.gov.md/). În cadrul ministerului funcţionează Direcţia patrimoniu cultural şi Direcția arte și industrii creative (https://mecc.gov.md/ro/content/cultura-1), care au menirea de a proteja şi valorifica patrimoniul prin coordonarea activităţilor de evidenţă, conservare, restaurare şi valorificare a monumentelor, verifică întreţinerea lor în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare. Aceste subdiviziuni ale ministerului coordonează activităţile de restaurare a obiectelor de importanţă naţională de pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, pentru a asigura respectarea actelor normative în domeniul protejării şi valorificării patrimoniului cultural naţional imobil, prin Hotărârea Guvernului nr. 1114 din 25.09.2006, a fost instituită Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (https://mecc.gov.md/ro/content/agentia-de-inspectare-si-restaurare-monumentelor; https://airmc.wordpress.com/category/agentia-de-inspectare-si-restaurare-a-monumentelor-din-moldova/). În 2012 a fost creată Agenția Națională Arheologică (https://mecc.gov.md/ro/content/agentia-nationala-arheologica; https://www.facebook.com/AgentiaNationalaArheologica/).

Problemele patrimoniului cultural se află în permanență în vizorul comunităţii ştiinţifice (a se vedea: Republica Moldova: Enciclopedie: [Consacrată aniversării a 25-a de la independenţei Rep. Moldova]. Ed. specială. Chișinău, Bibl. Şt. Centrală ,,Andrei Lupan” (Inst.), 2016, p. 656-659).

Cadrul instituţional al Republicii Moldova este format din totalitatea de structuri (organizaţii şi instituţii, persoane, bunuri şi valori), ce formează mediul în care se dezvoltă patrimoniul cultural, iar legislaţia este fundamentul ocrotirii patrimoniului cultural, constituit dintr-o gamă largă de bunuri naţionale conservate pentru posteritate. Sursele documentare constituie parte componentă a patrimoniului naţional şi sunt ocrotite conform Legii despre Fondul Arhivistic al Republicii Moldova nr. 880 din 22.01.1992, care stabileşte principiile de organizare a activităţii de completare, evidenţă, păstrare şi utilizare a Fondului Arhivistic. În Republica Moldova, până în prezent, au fost identificate peste 15 mii de monumente de istorie şi cultură. Dintre acestea, 5 206 monumente sunt incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1531 din 22.06.1993, şi beneficiază oficial de statut de monument protejat. Obiectivele luate sub protecţia statului includ 4 086 de monumente de importanţă naţională şi 1120 de importanţă locală. Cele mai multe monumente de importanţă naţională se găsesc pe teritoriul municipiului Chişinău (419) şi în raionul Edineţ (380). Sunt protejate de stat următoarele categorii de monumente: de arheologie – 2 696, de istorie – 1284, de arhitectură – 1 261 şi de artă – 225. Unele monumente sunt atribuite la două sau trei categorii: istorie/artă, istorie/ artă/arhitectură, dintre acestea 989 ţin de tematica celui de-al Doilea Război Mondial. În unele localităţi au fost inaugurate monumente noi, consacrate celor căzuţi în conflictele militare, care nu sunt încă incluse în Registrul naţional. Registrul monumentelor ocrotite de stat a fost întocmit pe baza investigaţiilor efectuate de Ministerul Culturii, ministerele şi instituţiile de resort, Academia de Ştiinţe a Moldovei, instituţiile de învăţământ superior, organizaţiile obşteşti, de savanţi, colaboratori de la muzee şi biblioteci, persoane particulare. Ocrotirea monumentelor de către stat prevede asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; extinderea bazei materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi promovare.

Legea nr. 286 din 16.11.1994 despre biblioteci a reglementat principiile de funcţionare a bibliotecilor (accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională). O nouă legislație cu privire la biblioteci a fost aprobată în anul 2017 (http://www.bnrm.md/files/accesDedicat/Lege-cu-privire-la-biblioteci.pdf). Patrimoniul naţional de publicaţii este protejat de stat şi include lucrări rare, deosebit de valoroase, care prezintă un interes aparte pentru cultura țării noastre: lucrări de unicat (de anticariat) – cărţi editate până în anul 1850 şi manuscrise; lucrări editate între anii 1851 şi 1960, care au intrat în istoria literaturii şi culturii naţionale şi universale, precum şi editate după anul 1960, care au o prezentare grafică deosebită sau au fost editate cu prilejul unor jubilee, tipărituri cu dedicaţiile şi autografele autentice ale autorilor; publicaţii ce constituie depozitul legal, indiferent de tipul bibliotecii care-l deţine.

Legea muzeelor nr. 1596 din 27.12.2002 (https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=27798&lang=ro) a definit patrimoniul muzeal, stabileşte modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile autorităţilor de stat în domeniul muzeelor, baza tehnico-materială şi finanţarea, modul de reorganizare şi lichidare a muzeelor. În anul 2017 a fost aprobată o nouă Lege a Muzeelor – Legea muzeelor nr. 262/2017 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 7-17, art. 42), cu modificările ulterioare, care a fost pusă în aplicare prin Hotărârea Guvernului nr. 604 din 12.08.2020 pentru punerea în aplicare a Legii muzeelor nr. 262/2017 (https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=123059&lang=ro).

Patrimoniul muzeal este inalienabil şi face parte din patrimoniul public al statului, al unităţilor administrativ-teritoriale; poate fi proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Patrimoniul muzeal este constituit din: bunuri mobile de o valoare istorică şi documentară deosebită, artistică, arheologică, etnografică, reprezentând istoria naturală, tehnica, arta şi literatura, viaţa şi activitatea unor personalităţi de vază din cele mai diverse domenii; opere de artă plastică; manuscrise, tipărituri vechi, ediţii rare, obiecte de anticariat; colecţii de arme, harnaşament; obiecte de numismatică, medalistică, filatelie etc.; colecţii de piese din metale şi pietre preţioase de o valoare istorică, artistică şi muzeală deosebită; bunuri imobile clasificate ca monumente istorice, arhitecturale, etnografice; rezervaţii naturale care reprezintă flora şi fauna, landşafturi naturale sau amenajate, edificii constituind mărturii ale valorificării mediului natural; alte bunuri culturale care pot avea valoare documentară, educativă, ilustrativă şi care sunt folosite în activităţile muzeale. Bunurile culturale din patrimoniul muzeal se înscriu în Registrul de stat al patrimoniului cultural mobil. Exportul provizoriu al patrimoniului muzeal, cu scopul de a organiza expoziţii în afara ţării, se permite doar la decizia Ministerului Culturii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un rol important în completarea patrimoniului mobil al ţării îl au donaţiile din partea cetăţenilor Republicii Moldova. La 18 mai 2004, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, cu susţinerea logistică a Companiei Publice „Teleradio-Moldova”, a lansat programul cu genericul „Intră în istorie, dăruind muzeului un obiect”, iar în 2005 – programul cu genericul „Intră în istorie, dăruind Muzeului Satului un obiect”. Pe parcursul anilor 2004–2006, la această acţiune au participat 328 de donatori din 88 de localităţi, fiind colectate 2 355 de piese.

În ultimii ani, grație ajutorului financiar acordat de Guvernul României, s-au reconstruit Muzeul Național de Arte al Moldovei, Sala cu Orgă din Chișinău etc.

Potrivit Legii nr. 322 din 18.07.2003 cu privire la declararea complexului Combinatului de Vinuri „Cricova” SA drept obiect al patrimoniului cultural-naţional al Republicii Moldova şi Legii nr. 199 din 28.07.2005 cu privire la acordarea statutului de obiectiv al patrimoniului cultural-naţional al Republicii Moldova bunurilor Întreprinderii de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici”, combinatelor de vinuri din Cricova şi Mileştii Mici li s-a conferit statutul de obiectiv al patrimoniului cultural-naţional cu scopul de a păstra aceste unităţi pentru generaţiile actuale şi pentru cele viitoare. Organizaţiile respective, în calitate de complex cultural şi peisagistic de importanţă naţională, au fost considerate purtătoare de informaţii vizând tradiţiile poporului în domeniul vinificaţiei şi culturii viţei-de-vie.

Parte componentă a patrimoniului cultural-natural al Republicii Moldova sunt: cetăţile (din Soroca și Tighina), mănăstirile (din Japca, Căpriana, Curchi, Hâncu, Saharna ş.a.), bisericile (din Căuşeni, Chişinău, Bălţi etc.), peisajele şi siturile naturale (Orheiul Vechi, valea Nistrului) etc.

Dr. Ion Valer XENOFONTOV