- 266
Republica Moldova este un stat tânăr, apărut pe harta lumii în 1991, fiind situată în sud-estul Europei, în apropiere de centrul geografic al continentului (28032ʹ long.E). Republica Moldova se învecinează cu România și Ucraina. Frontiera cu România se desfășoară pe râul Prut și pe un sector mic, de cca. 430 m, pe Dunăre. Cu Ucraina frontiera este predominant terestră, fiind formată din trei sectoare. Sectorul de nord unește localitățile Criva și Naslavcea, urmând parțial linia de cumpăna Prut-Nistru. Sectorul de est al frontierei se desfășoară pe fluviul Nistru și pe ramurile de sud-vest ale Podișului Podolic. La sud frontiera cu Ucraina începe la sud de Giurgiulești și continuă prin vecinătatea localităților Cișmichioi, Basarabeasca, Palanca. Între aceste limite suprafața Republicii Moldova este de 33847 km2 , populația – 2640,4 mii (2020, fără Transnistria).
Relieful
În aspect topografic, spațiul dintre Prut și Nistru este parte a Podișului Moldovenesc, care se prelungește de la piemontul Obcinelor Bucovinei și Subcarpații Moldovei în vest, până la fluviul Nistru în est. În stânga Nistrului pătrund ramurile de sud-vest ale Podișului Podolic. În acest spaţiu variaţia altitudinii absolute a reliefului cuprinde: 20-60 m în Câmpia Nistrului Inferior, 120-150 m în Bazinul Ialpugului, 200-250 m în Câmpia Prutului Mijlociu şi în Câmpia Cuboltei Inferioare. În unităţile de podiş şi dealuri altitudinile absolute ating valori mai mari, fiind de 280-312 m în Dealurile Tigheciului şi în Podişul Moldovei de Nord, de circa 320-350 m în Podişul Nistrului şi Dealurile Ciulucurilor. În Podişul Codrilor Bâcului aceste valori uneori depăşesc cota de 400-420 m.
Relieful este destul de fragmentat, cu densitatea fragmentării maxime (peste 2,5-4 km/km2) în Podișul Codrilor și Dealurile Ciulucurilor și (peste 5 km/km2) în Câmpia colinară a Bugeacului (bazinul r. Ialpug). Valori relativ reduse ale densității fragmentării se înregistrează în Podișul Moldovei de Nord și Câmpia Nistrului Inferior. De specificul reliefului, alcătuirii geologice, factorii hidro-climatici și activitățile antropice sunt legate alunecările de teren, eroziunea liniară, torenții de noroi și alte procese geodinamice de risc.
Clima
Republica Moldova, fiind amplasată spațial în regiunea de influență a maselor de aer atlantic din vest, temperat-continental din est și cel tropical din sud, se caracterizează printr-o climă temperată, moderat continentală, cu ierni blânde și cu puțină zăpadă, cu veri de obicei lungi, călduroase și cu umiditate redusă. În perioada de iarnă pot pătrunde și masele de aer arctic, care duc la scăderi apreciabile ale temperaturii aerului. Valorile temperaturilor medii anuale ale aerului constituie 80-8,50 la nord (Briceni), 100 în Centru (Chișinău) și 110 în sud (Cahul). Precipitațiile medii anuale sunt de 613 mm în nord (Briceni), cu o creștere relativă în Regiunea Codrilor până la 636 mm (Cornești) și cu o descreștere spre sud, până la 535 mm (Cahul) și 485 mm (Ștefan-Vodă). Menționăm ca în perioada observațiilor meteorologice (1891–2020), în ansamblu se înregistrează creșterea valorilor precipitațiilor medii anuale care, însă, pe fundalul creșterii temperaturilor medii anuale nu contribuie la creșterea gradului de umiditate. Fenomenele meteorologice nefavorabile, care pot provoca anual daune considerabile economiei naționale a Republicii Moldova, țin de aversele puternice de ploaie, grindină, înghețurile târzii de primăvară și timpurii de toamnă, secetele, furtunile puternice etc.
Temperatura maximă absolută a aerului cu intervalul de revenire în 50 de ani
Nedealcov M., Sîrodoev Gh., Răleanu V., Bejan Iu., Ivanov V., Mițul E., Boboc N., Jeleapov A., Gherasi A., Țițu P., Canțîr A. Atlas. Factorii naturali și antropici de risc. Chișinău, 2019, p. 52.
Resursele de apă cuprind apele de suprafață și apele subterane. Apele de suprafață reprezintă principala sursă de asigurare a diferitelor necesități ale populației cu apă potabilă și activități tehnice de producție. Resursele anuale disponibile de apă ale bazinului hidrografic Nistru constituie în mediu 4,60 km3/an, inclusiv 3,21 km3 reprezintă valoarea medie multianuală a fl. Nistru, 0,96 km3- resursele afluenților de dreapta ai Nistrului și 0,43 km3 – resursele lacurilor de acumulare și iazurilor. În anii secetoși resursele fl. Nistru scad destul de apreciabil, când volumul scurgerii anuale disponibile poate înregistra 1,14 km3 (p.h. Dubăsari) și 1,31 (p.h. Bender). În aceste condiții, cu scăderi apreciabile ale debitelor în perioada caldă a anului și ale unui regim ineficient de exploatare a complexului hidroenergetic Novodnestrovsk, pot apărea perioade critice în alimentarea cu apă a populației și activităților economice.
Apele afluenților Nistrului, în majoritatea sa, spre deosebire de apele râurilor cu vărsarea în limanurile dunărene și în cele ale Mării Negre (Ialpug, Lunga, Cogâlnic etc.), sunt ape dulci cu un grad de mineralizare relativ mic, ce permite utilizate lor ca ape tehnice, în majoritate sa, și în irigare.
În scurgerea medie anuală a fl. Nistru, ca și a râului Prut, se înregistrează alternarea perioadelor cu diferite valori de scurgere (fig. 1). Prezența în regimul multianual de scurgere a Nistrului și Prutului a perioadelor sincronice cu diferite categorii de scurgere poate fi explicată prin caracterul ciclic în dinamica multianuală a elementelor climatului regional din spațiul Carpato-Danubian-Pontic, pe care se suprapun, în măsură apreciabilă, activitățile antropice (defrișări, construcții hidrotehnice, irigații etc.).
Figura 1. Perioade cu diferite categorii de scurgere medie anuală a fl. Nistru (1977–2019)
Ultima perioada cu ape mici (anii 2011–2019) s-a încheiat în 2020. Astfel, anul 2021 reprezintă deja primul an al unei noi perioade, când, în spațiul Carpato-Danubian-Pontic, poate avea loc o creștere a valorilor medii anuale a precipitațiilor atmosferice care va asigură și o scurgere mai apreciabilă, în primul rând, a râurilor Nistru și Prut. Perioada aceasta se va prelungi, probabil, până în anul 2031, anul când se va finaliza ciclul 25 al acivității solare.
Râurile din bazinul Dunării și cele cu vărsarea în limanurile Mării Negre, în raport cu râurile bazinului Nistru, se caracterizează cu resurse de apă mai modeste. Astfel, resursele proprii medii anuale ale apelor acestor râuri însumează 1736 720 mii m3, inclusiv 1 660 mil. m3 reprezintă resursele r. Prut și 76,72 mil. m3 – resursele de apă ale râurilor cu vărsarea în limanurile dunărene și ale Mării Negre.
Așadar, valoarea medie a resurselor disponibile de apă ale râurilor Republicii Moldova este de aproximativ 4,83 km3 /an, inclusiv 3,08 km3 sunt resursele Nistrului și 1,75 km3 – resursele Prutului și ale râurilor cu vărsarea în limanurile dunărene și ale Mării Negre.
Rezervele de exploatare ale apelor subterane, confirmate după modul de utilizare de către Comisia Teritorială de Rezerve (CTR), sunt estimate la aproximativ 1932,76 mii m3 /zi (705 457,4 mii m3 /an), inclusiv ape potabile – 658.076,75 mii m3 /an, ape tehnice și de producție – 658.076,75 mii m3 /an și 555,38 mii m3 /an – ape minerale curative.
În ultimii ani, volumul apelor subterane captate nu depășește 127-129 mil. m3 /an. În 2019, ca exemplu, volumul de ape subterane captat a înregistrat 129210 mii m3, inclusiv din bazinul Nistrului 106975 mii m3 /an și 22235 mii m3 din districtul Dunăre-Prut și Marea Neagră, valoare de aproximativ 2,5 ori mai mică în raport cu volumul captat din bazinul hidrografic al Nistrului. Astfel, în 2019 au fost captate 18,32% din volumul total al rezervelor apelor subterane, confirmate de CTR. Solurile reprezintă principala resursă naturală a Republicii Moldova. Cernoziomurile, soluri cu o deosebită fertilitate naturală, dețin cca 75% din suprafața țării. În raport cu multe state din Europa, Republica Moldova se caracterizează printr-un grad înalt de valorificare agricolă a teritoriului, în anul 2020 ponderea terenurilor agricole fiind de 73,63%, inclusiv arabilul – 54,42%.
Vegetația
Amplasarea geografică, clima, relieful și structura geologică a teritoriului au determinat formarea unei vegetații variate. Se identifică prezența a două zone de vegetație: zona stepei și zona silvo-stepei. Zona stepei ocupă câmpiile și podișurile din regiunea situată la sud de Podișul Codrilor și la est-sud-est de Dealurile Tigheciului. Vegetația de stepă, în aspect insular, este prezentă și în nord, în stepa Bălților, Dealurile Ciulucurilor și, parțial, în Câmpia Prutului Mijlociu. În prezent majoritatea terenurilor de stepă sunt cultivate așa ca vegetația tipică de stepă, reprezentată prin negară, colilie, păiuș ș.a., s-a păstrat, de obicei, pe sectoare restrânse, afectate de alunecări de teren, sau pe versanții mai înclinați, supuși eroziunii. În silvo-stepa din podișurile din nord, mai frecvent în Podișul Codrilor, pe culmile mai înalte, pe lângă reprezentanții de stepă, este prezentă și vegetația de pădure. Esențele cele mai larg reprezentate sunt stejarul, gorunul, uneori în asociații cu fagul etc. În regiunea de sud este prezent stejarul pufos. În văile Prutului și Nistrului fragmentar pot fi întâlnite pădurile de luncă (zăvoaiele).
Vegetația forestieră, pe lângă spațiile ocupate de păduri propriu-zise (431861,9 ha), este reprezentată și de vegetația arborescentă din spațiile perdelelor forestiere (27395,47 ha). În perioada anilor 2004–2020 aria pădurilor s-a diminuat cu peste 3538 h. Cel mai puternic afectate au fost ariile forestiere din Podișul Codrilor (raionul Strășeni – 555 ha, Ungheni – 1281 ha, Nisporeni – 821 ha, Călărași – 926 ha, Glodeni – 180 ha ș.a.).
Lumea animală
Răspândirea geografică a lumii animale depinde, în mare măsură, de caracterul vegetației care îi oferă hrană și spațiu de viață. Fauna pădurilor include specii ca mistrețul, căpriorul, vulpea, bursucul, jderul, veverița, pisica sălbatică și multe specii de păsări: gangurul, pupăza, privighetoarea, mierla etc. Ariile de stepă oferă condiții prielnice multor rozătoare și păsări (ciocârlia, prepelița, potârnichea, mai rar, dropia). În stepă pot fi întâlnite și unele animale de pădure (vulpea, bursucul). Spațiile de apă sunt populate de gâște și rațe sălbatice, berze, lebede, bâtlani, pelicani etc. Dintre pești: crapul, carasul, știuca, șalăul, somonul, plătica etc. Reptilele sunt reprezentate prin șopârle, vipere, șerpi de casă etc. Unele animale rare sau pe cale de dispariție sunt puse sub ocrotirea legii; 116 specii de animale au fost incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, ediția a treia.
Resursele minerale utile
Prospecțiunile geologice din perioada 1947–1972 au identificat spațiul Depresiunii Predobrogene ca o zonă cu perspective de a identifica zăcăminte de țiței și gaze naturale. Având în vedere existența zăcămintelor de petrol și gaze, explorate în calcarele neogene (ariile gazeifere Ungheni, Gotești-Enichioi, sectoarele petrolifere Larga Nouă, Chioselia, Văleni), și rezultatele prospecțiunilor din regiunile megieșe din est (Ucraina), regiunea respectivă se consideră a fi un bazin potențial de zăcăminte de gaze și petrol, concentrate preponderent în depozitele mezozoice și paleozoice la adâncimi de 5000-6000 m și la adâncimi mai mici în depozitele cenozoice. Rezervele zăcămintelor de petrol în exploatare, acceptate în prezent, se estimează la 1.226.mii t., gazele naturale – 342,3 mil. m3 .
De apreciabile rezerve dispun zăcămintele de substanțele minerale utile nemetalifere, care sunt evaluate după un număr de peste 430 de zăcăminte, grupate în categorii de substanțe minerale utile. Dintre acestea menționăm:
- materia primă pentru producerea cimentului (calcar, argilă, diatomit, gips);
- materia primă pentru producerea sticlei (nisip, argilă);
- calcare silicioase;
- marne bentonitice;
- piatră de construcții (calcare, gresii, granit);
- materia primă pentru producerea cărămizii și țiglei (argile, nisipuri) etc.
Astfel, țara dispune de suficiente resurse de zăcăminte de substanțe minerale utile nemetalifere, care se caracterizează printr-o largă prezentare geografică.
Arii protejate de stat
Conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, publicată: 16.07.1998 în Monitorul Oficial nr. 66-68 art. 442, modificat prin LP 144 din 19.07.18, MO 321-332/24.08.18 art. 517, în 2018 suprafața ariilor protejate din Republica Moldova este estimată la 194974,16 ha (1949,742 km2), ce reprezintă 5,76 % din suprafața totală a țării. Obiectele protejate cuprind șase categorii principale de arii naturale protejate: Rezervații – științifice, biosferice, pesagistice, naturale, Parcuri naționale, Zone umede de importanță internațională, Parcuri naționale. La acestea se adaugă și categoria altor arii protejate (Rezervații de resurse).
În total, în țară sunt înregistrate 63 de rezervații naturale, inclusiv 51 de rezervații silvice, 9 rezervații de plante medicinale și 3 rezervații mixte cu suprafața sumară de 8009 ha, 5 rezervații științifice cu suprafața sumară de 19.378 ha, 41 de rezervații peisagistice cu suprafața totală de 32804. Rezervația Științifică „Prutul de Jos” în anul 2018 a fost înscrisă în rețeaua mondială UNESCO a rezervațiilor biosferei.
Coeficientul de stabilitate ecologică a terenurilor
Nedealcov M., Sîrodoev Gh., Răleanu V., Bejan Iu., Ivanov V., Mițul E., Boboc N., Jeleapov A., Gherasi A., Țițu P., Canțîr A. Atlas. Factorii naturali și antropici de risc. Chișinău, 2019, p. 86.
Populația
Numărul populației Republicii Moldova în 2019 (inclusiv, Unitatea Teritorial- Administrativă din Stânga Nistrului) a fost de 3315 mii locuitori, în raport cu anul 1990 când număra 4362 mii. Astfel, în 29 de ani numărul populației s-a redus cu 1047 mii (24%), în mediu cu 36103 locuitori per an.
Dr. Nicolae Boboc
Dr. Petru Bacal
