TURISMUL DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN TREIZECI DE ANI

În ultimii 30 de ani turismul național a renăscut de la un domeniu subapreciat al economiei naționale până la instrument eficient pentru promovarea culturii și patrimoniului național. Dispariția de pe harta politică a lumii URSS a oferit șansă statelor nou formate, inclusiv Republicii Moldova, să devină cunoscute pentru vizitatorii străini. Să le ofere oaspeților țării, dar, în primul rând, propriilor cetățeni, posibilitatea să viziteze cele mai interesante și frumoase locuri, să cunoască istoria locațiilor faimoase și a oamenilor, care au contribuit la dezvoltarea propriei țări. 

Subiectul necesității dezvoltării turismului în țara noastră se bazează pe mai multe argumente, inclusiv:

1. Sunt identificate și luate sub protecția statului obiecte de interes turistic de provenienţă naturală sau cultural-istorică atractive pentru vizite, care stimulează sosirea persoanelor din alte regiuni ale Republicii Moldova sau de peste hotarele ei. Aceste obiecte reprezintă o „carte de vizită” a localităţilor țării şi constituie un patrimoniu important al comunităţii. Prin grija faţă de el localnicii câştigă respectul din partea turiştilor. La fel, prin turism este valorificat tezaurul cultural tradiţional: folclorul, obiceiurile locale, evenimentele semnificative din viaţa comunităţii. 
2. În ultimii 10–15 ani sunt puse în aplicare proiecte de conservare, restaurante, restabilirea monumentelor şi a anumitor spații locale prin amenajarea acestora cu dotări specifice turistice pentru recreaţie, agrement, practicarea sporturilor, curelor terapeutice etc.
3. Sunt valorificate anumite calităţi omeneşti frumoase: ospitalitatea, bunăvoinţa, prietenia, stima faţă de persoană, respectul faţă de valori etc., care creează un climat psihologic benefic în comunitatea respectivă şi determină o atitudine corectă între oameni.
4. Sunt create noi locuri de muncă prin comercializarea spaţiilor de locuit pe lângă obiectele de patrimoniu cu valoare, produselor preparate din materie primă locală naturală, prestarea serviciilor de transport şi de însoţire, producerea obiectelor tradiţionale de artizanat şi a altor bunuri specifice, necesare persoanelor aflate în călătorie.
5. Odată cu valorificarea patrimoniului turistic, au fost create în multe destinații trasee pentru excursii locale sau naționale, structuri de cazare temporară şi de organizare a agrementului vizitatorilor.
6. Promovarea patrimoniului turistic național, bunele practici de reabilitare a acestora și adaptarea pentru vizite turistice le oferă cetățenilor țării cu venituri modeste posibilitatea să-şi organizeze odihna şi să călătorească la un standard mulţumitor.

Realizările în dezvoltarea turismului din Republica Moldova

Analiza sectorului turismului moldovenesc în ultima perioadă evidenţiază un şir de avantaje competitive, tendinţe pozitive şi progrese de etapă. Succint acestea sunt prezentate mai jos, după cum urmează:

Evoluţia cadrului instituţional pentru domeniul turistic. Sectorul de turism a fost un timp gestionat de o autoritate naţională distinctă, subordonată direct Guvernului. Agenția Națională de turism (ANT) avea propriul Colegiu şi era asistată de Consiliul consultativ de turism. Gestiona bugetul public pentru necesităţile de dezvoltare a turismului. Politicile publice promovate în turism sunt focusate pe dezvoltarea turismului intern şi receptor, sporirea imaginii turistice a ţării, susţinerea IMM pentru diversificarea economică locală. Existența, începând cu anul 2000, a unor structuri guvernamentale, destinate gestionării domeniul turismului, a contribuit la adoptarea documentelor legislative ramurale, la crearea premiselor pentru atragerea finanțărilor externe în domeniul turismului, lansarea procesului de promovare a imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică etc. Crearea, pe parcursul ultimilor doua decenii, a unor organizații neguvernamentale (ANAT, ADTM, ANTREC Moldova, APIT, ANTRIM, Cheia satului etc.), ce atrag finanțări externe pentru proiecte de dezvoltare a turismului în Moldova.

Legislaţia Republicii Moldova în domeniul turismului. Cadrul general de reglementare favorizează dezvoltarea antreprenoriatului, inclusiv în turism. Republica Moldova are o legislaţie de turism distinctă. La fel se încurajează investiţiile în zonele turistice naţionale. Crearea, aprobarea și implementarea documentelor strategice ramurale va susține valorificarea patrimoniului național ca una din prioritățile domeniului turistic.

Elaborarea şi implementarea documentelor de politici pentru turism. Turismul moldovenesc are o acoperire bună cu instrumente normative. Acestea au devenit mai clare odată cu actualizarea actelor normative.

Promovarea investiţiilor. Turismul moldovenesc devine un sector interesant pentru investiţii datorită simplificării cadrului regulator în Republica Moldova, politicilor publice de favorizare a industriilor exportatoare de servicii, focusării pe sporirea avantajelor competitive ale ţării, susţinerea proiectelor de vizibilitate pozitivă a ţării pe pieţele ţintă. Donatorii importanţi pentru Moldova susţin proiecte de amploare pentru reabilitarea infrastructurii generale rutiere şi de acces la servicii calitative. Cifra de afaceri în sectorul turistic este în creştere. Investiţiile sunt în creştere. Astfel, în pofida crizei economice şi stagnării în sector, antreprenorii investesc susţinut în dezvoltarea afacerilor. Creșterea interesului Autorităților publice locale (APL-lui) față de turism ca o alternativă pentru dezvoltarea economiei locale și, ca urmare, conduce la realizarea mai multor proiecte locale, regionale, naționale de turism prin atragerea finanțărilor externe și interne. Creșterea numărului de inițiative private conduce la dezvoltarea structurilor de primire turistică și locurilor special amenajate pentru activitatea turistică (infrastructura turistică) pe lângă obiectele de patrimoniu.

Colaborarea internaţională. În ultimii ani Moldova a depus eforturi susţinute pentru participarea în cadrul unor parteneriate reprezentative pentru turism. Republica Moldova este parte în Acorduri multilaterale de turism, precum şi în acorduri bilaterale în domeniul turismului, semnate cu ţări generatoare de vizitatori. Moldova se promovează cu o participare permanentă la târgurile de turism din Romania, Rusia, Germania ș.a.

Evoluţia performanţelor domeniilor specifice turismului. Turismul este un sector complex, care asigură ospitalitate comercială vizitatorilor ţării, valorifică economic non-degradant patrimoniul atractiv important, diversifică economia locală, asigură servicii de recreaţie populaţiei şi vizitatorilor. Turiştii moldoveni asigură, într-o măsură tot mai mare, dezvoltarea sectorului, iar necesităţile acestora sunt tot mai solicitante din punct de vedere calitativ. Moldovenii reprezintă segmente importante pe piaţa turistică a unor ţări din regiune. 

Tur-operatori şi agenţii de turism. Intermediarii de turism din Moldova sunt cei mai mari consolidatori organizaţi ai fluxurilor de turişti şi excursionişti pe traseele naţionale şi regionale. Activitatea lor este vizibilă prin sporirea continuă a mobilităţii moldovenilor prin regiune. Numărul companiilor de turism este în creştere, care asigură încasări dinamice pozitive din turismul organizat de ieşire. Încasările din deservirea turiştilor cu motivaţie de afaceri au o dinamică generală pozitivă (în afară de perioada pandemică), însă sunt expuse mai puternic factorilor externi. Turismul de agrement pentru străini în Moldova a avut la fel o dinamică pozitivă încrezută. În ultima perioadă, moldovenii au cheltuit în străinătate tot mai mult, inclusiv prin agenţii turistice. Astfel, turistul moldovean este cel mai important client al agenţiilor naţionale de turism.

Structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi servire a mesei. În RM sunt active peste 250 de unităţi de cazare cu un fond de cazare de cca 30 mii de locuri: 3/5 sunt structuri de odihnă cu un fond de cazare de peste 75% din total, cca jumătate din structurile de cazare activează permanent. Sectorul hotelier a restabilit numărul de cazări la nivelul anului 1998 după un declin major, a angajat mai mult personal, a introdus pe piaţă un nou fond de cazare, inclusiv, în afara municipiului Chişinău. În Chişinău s-a mărit mult numărul de unităţi de cazare. Peste o sută de săli de conferinţe sunt în structurile de cazare în RM, inclusiv peste jumătate în structuri cu confort de 3-5 stele. Sistemul naţional de clasificare (voluntară în prezent), instituit în 2003, permite activitatea de cazare în 12 categorii de unităţi. S-a investit în ultimii ani mai mult în construcţia de structuri de cazare cu regim permanent. Investiţiile sunt, în special, promovate de companii private.

Organizarea activităţii de excursii. Activitatea ghizilor. Republica Moldova este o ţară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic, amplasat la distanţe mici de la principalele oraşe – centre hoteliere. Excursiile permit vizitatorilor să cunoască direct atracţiile turistice ale diverselor destinaţii din Moldova. Un număr important din vizitatorii ţării din reţeaua organizată de turism procură excursii de la agenţiile de turism naţionale, iar excursionistul naţional formează cel mai mare contingent. Excursiile în Republica Moldova rămân produse turistice ieftine şi accesibile unui număr mare de clienţi. Costul acestora variază de la 6-7 euro/pers în grup pentru o excursie de până la 100 km tur-retur și până la 50-60 euro/pers în grup la o degustaţie de vinuri. Excursiile cele mai solicitate rămân: vinării, mun. Chişinău, mănăstiri, care formează oferta generală pentru turismul intern şi internaţional de intrare. 

Transport auto. Republica Moldova este străbătută de importante artere rutiere, care leagă ţara de pieţele din regiune. Transportul auto este cel mai des utilizat mijloc de deplasare spre Moldova şi pe teritoriul ţării. Puncte de acces în ţară sunt repartizate relativ uniform pe perimetrul frontierei de stat, fapt care avantajează traficul internaţional de pasageri. Anual intră în ţară cca 4 mil. de cetăţeni străini. Reţeaua internă de drumuri auto este relativ diversificată. În programul de reconstrucţii al drumurilor, reparaţia acestor artere reprezintă o prioritate şi, drept consecinţă, vor fi reparate un număr importante de trasee turistice naţionale.

Companiile de turism, dar şi alţi organizatori de călătorii preferă 2/3 transportul auto pe rute internaţionale şi 100% pe rute interne. Agenţiile de turism au elaborat un sistem de trasee turistice naţionale, 7 dintre care sunt parte a unui program naţional „Drumul vinului”, alte 5 au fost detalizate de către ghizii naţionali. Majoritatea traseelor funcţionale au un grad mare de utilizare a drumurilor naţionale, la care sunt conectate până la 10% din drumurile locale.

Transport feroviar. Republica Moldova este conectată cu principalele oraşe din regiune. Recent s-a construit un segment de cale ferată între Cahul şi Giurgiuleşti, astfel parcursul total al Căii Ferate din Moldova (CFM) constituie 1157 km. Cursele interne circulă zilnic şi asigură conectivitatea cu localităţile pe segmente importante. Strategia infrastructurii transportului terestru prevede acţiuni de reformare a CFM.

Transport aerian. Transportul avia înregistrează în Republica Moldova, în ultimul timp, o dinamică susţinută. Aeroportul Internațional Chișinău renovat corespunde standardelor internaționale și deservește o rețea semnificativă de linii aeriene. Servicii de transport pasageri prin curse regulate și charter prestează 15 companii aeriene ale Republicii Moldova şi străine, asigurând legături directe cu 26 de destinații, iar cu transbordări – cu majoritatea țărilor lumii. Cele mai populare destinaţii sunt Moscova, Istanbul, București, Viena, Antalya, München, Verona ș.a. În ultimii ani, parcul de aeronave din ţară a sporit cu mai multe nave pentru pasageri. Aeroportul Internaţional Chişinău şi-a elaborat un Master Plan pentru perioada 2010–2030, care include valorificarea mai eficientă a poziţiei sale, atragerea de noi curse şi companii, utilizarea activelor, îmbunătăţirea infrastructurii la sol, modernizarea parcului de aeronave.

Transport fluvial. Două căi navigabile interne de importanţă internaţională de categoria E sunt în Republica Moldova pe Nistru şi Prut, la fel ţara dispune de un sector (430 m) al malului pe fluviul Dunărea.

Râurile care oferă trasee navigabile de cca 558 km (41,2%) pe Nistru pe segmentul Palanca–Dubăsari–Soroca, iar pe Prut – traseul Giurgiuleşti – Ungheni. Aici sunt situate porturile: Portul Fluvial Râbniţa; Portul Fluvial Bender; raionul de mărfuri Varniţa; Portul Fluvial Ungheni, Portul de pasageri Giurgiuleşti şi alte cheiuri. Complexul portuar Giurgiuleşti se încadrează în coridorul VII pan-european, coridorul TRACECA şi poate fi utilizat nu doar pentru importul şi exportul mărfurilor în/din Republica Moldova, dar şi pentru tranzitul pasagerilor în/din UE şi alte state ale bazinului Dunărean.

Atracţii turistice antropice şi naturale. Atracţiile naţionale sunt principalii motivatori pentru călătorii pe teritoriul Moldovei. În Moldova sunt peste 15 mii de atracții turistice antropice şi peste 300 de arii naturale importante. Dezvoltarea obiectelor patrimoniului turistic se asigură prin amenajarea turistică teritorială în conformitate cu documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului. 

Suprafeţele împădurite reprezintă pentru Moldova un potenţial important de atracţie a turiştilor (cca 11,6% din teritoriul ţării). Cca 45% din total sunt pădurile de recreare şi cele destinate conservării naturii, şi trebuie să servească pentru activităţi excursioniste, agrement organizat şi tratament balnear ca alternative ale diverselor tipuri de turism neorganizat. Amenajările turistice pentru zonele naţionale de agrement aferente bazinelor acvatice (Vadul-lui-Vodă, Soroca, Vatra etc.) sunt reglementate clar în Moldova. În ţară există un sistem complex de arii naturale sub protecţie de stat: 12 categorii de zone naturale protejate, din care fac parte 3 situri Ramsar, 178 de diverse tipuri de rezervaţii, 130 de monumente ale naturii şi 433 de arbori seculari.

În Moldova au fost atestate câteva mii de staţiuni preistorice, circa 400 de selişti tripoliene (~ 5-6 mii de ani în urmă), circa 50 de grădişti fortificate antice, circa 500 de selişti medievale timpurii, numeroase cetăţi medievale din pământ, 6 cetăţi medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), peste 1000 de monumente de arhitectură protejate, circa 50 de mănăstiri ortodoxe.

Atracţiile turistice amplasate în localităţi (mănăstiri, biserici, complexe muzeale, parcuri) beneficiază de drumuri locale de acces, relativ întreţinute pe parcursul întregului an.

În Moldova sunt activi cca 30 de ghizi profesionişti de turism, care cunosc traseele spre atracţiile naţionale şi sunt angajaţi de cca 85 de agenţii de turism din Chişinău şi de instituţiile de învățământ. Sunt cca 350 de ghizi locali care, de regulă, sunt angajaţi ai muzeelor locale şi practică la solicitare excursii extramuzeale spre unele atracţii specifice locului. În raza de 30 km de la oricare obiect turistic din Moldova poate fi angajat un ghid local. 
Are loc promovarea unor activități și programe pentru conservarea și restabilirea patrimoniului material, în special cel construit și spiritual (tradiții, obiceiuri, meșteșuguri populare, arta si teatrul popular, portul tradițional, legendele locului etc.). Aceasta conduce la creșterea semnificativă a interesului cetățenilor Moldovei față de propriul patrimoniu istoric, practicarea tot mai activă a turismului la nivel național.

Organizarea odihnei şi agrementului. În prezent pe teritoriul Republicii Moldova este instituit un sistem de zone de recreere aferente bazinelor acvatice de importanţă naţională. Plajele reprezintă forma cea mai des utilizată a zonelor de recreere aferente bazinelor acvatice. Circa 12% din călătorii interni apelează la o agenţie pentru organizarea odihnei pe teritoriul naţional. ¾ din fondul de cazare în Moldova este specializat pentru odihna cetăţenilor ţării şi a oaspeţilor ei. Cca 60% din locurile de cazare sunt concentrate în taberele estivale pentru copii şi cca 20% - în bazele de odihnă. Numărul în creştere de consumatori în tabere, introducerea în circuitul turistic a noilor capacităţi creează oportunităţi pentru relansarea mai multor destinaţii turistice. 

Totodată, ținem să remarcăm că sistemul național de amenajare turistică a teritoriului trebuie să fie axat pe delimitarea unor zone turistice naţionale şi locale, şi nu pe trasee turistice, care reprezintă oferta comercială a intermediarilor pe piaţa turistică, amplasaţi în capitală. 

Zonarea turistică este concepută de specialiști drept o împărţire a unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al activităţii de turism sau al potenţialului turistic. Deci, zona turistică este un teritoriu de mare întindere, de o complexitate geomorfologică, care include mai multe obiective, localităţi sau complexe turistice şi care poate prezenta o caracteristică aparte, fiind astfel posibilă delimitarea de alte zone sau subzone. De regulă, acestea au un diametru de 30-50 km, iar pe acest teritoriu se amplasează una sau mai multe staţiuni turistice. Staţiunile sunt localităţi cu potenţial turistic deosebit şi dotate cu diverse echipamente pentru primirea turiştilor. Acestea sunt de nivel național şi local, iar în unele ţări sunt atestate de autorităţile naționale de turism în funcţie de satisfacerea unor criterii minime stabilite referitoare la cadrul natural, calitatea mediului, accesul în staţiune, dotări şi servicii.

 

A. Regiunea de dezvoltare Nord

Regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova cuprinde 11 raioane şi municipiul Bălţi cu o suprafaţă totală de 10 mii km2 sau cca 30% din teritoriul național. Populaţia constituie 974,4 mii persoane (27,5 % din populaţia ţării). Totodată, aici sunt amplasate 571 de localităţi, inclusiv 551 săteşti din totalul de 1679 de localităţi din Republica Moldova. 

Regiunea este caracterizată de un potenţial turistic al 102 arii protejate de stat cu o suprafaţă totală de cca 16,6 mii ha, 2 plaje de importanţă națională (Soroca, Costeşti), 39 de muzee, 178 de edificii ecleziastice de importanţă națională şi 454 de importanţă locală. 

Aici au fost delimitate zone turistice potenţiale în număr de opt, două dintre care de importanţă națională:

A.1. Zona turistică Bălţi include cel mai mare oraş din nordul ţării, supranumit neoficial capitala de nord a Republicii Moldova.

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. or. Bălţi (1421): parc orăşenesc, biserica „Sf. Împ. Constantin şi Elena” (1924–1934), biserica „Sf. Paraschiva” (1924), biserica „Sfântul Nicolai” (începutul sec. XX), Biserica Armenească (sec. XIX), zonă de odihnă, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Teatrul „V. Alecsandri”, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, pinacotecă;
2. s. Sofia (1831, Anfisovca): casa-muzeu a familiei Hăsnaş;
3. s. Corlăteni: casa-muzeu „Liviu Damian”.

Dotările turistice locale sunt constituite din: (i) structuri de cazare – hoteluri orăşeneşti, baze de odihnă în zona de agrement a oraşului; (ii) trasee intrazonale („Bălţi – tur de oraş”, „Personalităţi istorice”, „Bălţi – oraş universitar”) şi interzonale (întreaga gamă de trasee excursioniste spre Cobani, Criva, Ţaul, Rudi, Soroca, Japca); (iii) restaurante, baruri, agrement, teatru, agenție de turism.

A.2. Zona turistică Cobani – Costeşti cuprinde un landşaft pitoresc în preajma Prutului de Mijloc şi celui mai mare lac din ţară cu vestigii preistorice vechi în peşterile din stânci. 

 

Atracţiile turistice sunt:

1. s. Cobani (3.06.1374, Zubreuţi, Vasileuţii-Mari): rezervaţia ştiinţifică „Pădurea Domnească” (6032 ha), rezervaţia peisagistică „Suta de movile” (1072 ha), zona ocrotită „Ţara bâtlanilor”, toltre cu peşteri „Stânca Mare” – monument geopaleontologic (105 ha), biserică din lemn (1838);
2. s. Buteşti (12.12.1646): monument natural geopaleontologic „Cheile Buteşti” (110ha), peşteră cu vestigii ale culturii mustereană (≈70-40 mii de ani);
3. or. Costeşti (15.08.1499): cel mai mare lac de acumulare din Republica Moldova (92 km2), monument geopaleontologic (toltre);
4. s. Duruitoarea (1755): o suită de monumente geopaleontologice cu toltre, defilee şi peşteri (≈ 50 ha), vestigii în peşteri (500-70 mii ani);
5. s. Văratic (27.04.1664): landşaft pitoresc cu un monument natural geopaleontologic (10 ha), două peşteri, biserică din lemn (1825);
6. s. Horodişte: peşteră cu vestigii preistorice, biserică din lemn (1797).

Zona are următoarele dotări turistice: (i) structuri de cazare (o pensiune, o tabără pentru copii în pădurea din s. Şaptebani); (ii) trasee – rută ecologică pentru copii „Cobani–Costeşti”, elaborată de administraţia rezervaţiei ştiinţifice, trasee intrazonale – „Valea Prutului de Mijloc” (Branişte, Cobani, Balatina, Cuhneşti), „Staţiuni paleolitice în peşterile de toltre” (Buteşti, Duruitoarea, Horodişte, Văratic, cu posibilitatea extinderii spre nord în zona turistică Edineţ), „Marea de la Costeşti” (inclusiv zonă de agrement), trasee interzonale – „Toltrele de la Prut” (spre nord în zona turistică Edineţ), „Bălţi – Marea de la Costeşti” etc.; (iii) zonă de agrement – plajă Costeşti; (iv) punct de trecere a frontierei la Costeşti (spre România).

A.3. Zona turistică Criva este caracterizată de relief carstic în nordul Moldovei şi prezenţa uneia dintre cele mai mari peşteri ale planetei.

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. s. Criva (24.04.1520): monument natural „Peştera „Emil Racoviţă” sau care mai este numită „Cenușăreasa” (80 ha, lungime totală ≈ 89 km în gipsuri), relief carstic pe gipsuri;
2. s. Lipcani (17.06.1429, Medvedca pe Prut): pădure de luncă cu arin;
3. s. Larga (19.06.1429): pădure de mesteacăn, parc verde (18,3 ha), alee (3 ha), biserică de lemn „Sf. Treime” (1897, biserică din lemn bogat decorată).

Dotările turistice prezente sunt: (i) structuri de cazare – hotel în or. Lipcani; (ii) traseu speologic în peştera „E. Racoviţă” (pentru speologii amatori), trasee intrazonale: „Călătorie în subteranele mari ale planetei”, „Două păduri neobişnuite din Moldova: de arin şi de mesteacăn”, „Capodopera meşterilor locali – biserica din lemn de la Larga”, trasee interzonale: „Peşterile din nordul Moldovei – Criva, Brânzeni, Gordineşti, Rudi)”, „Bisericile din lemn din nordul Moldovei: Larga, Rotunda, Văratic, Horodişte, Cobani”, „Pădurile din lunca Prutului: Lipcani – Cobani”; (iii) punct de trecere a frontierei cu Ucraina (s. Criva).

A.4. Zona turistică Edineţ, toltrele de la Prut – supranumite şi „insulele mărilor străvechi”, sunt prezentate în cele mai diverse forme: ţiglăie, chei, atoluri coraliere străvechi, stânci cu peşteri cândva populate ş.a. 

 

Atracţii turistice:

1. or. Edineţ (15.06.1431): Muzeul Ţinutului Natal (1982), Muzeul de Artă Populară (1993), sit arheologic cu vestigii de „cultură Edineţ” (sec. XIX–VIII î.Hr.);
2. s. Rotunda (09.1774): pădure, biserică din lemn (sfârșitul sec. XVIII, tip casă ţărănească);
3. s. Caracuşenii Vechi (2.05.1585): rezervaţie peisagistică „Complexul geologic şi paleontologic din bazinul r. Lopatnic” (452 ha), „Peştera Ciuntului” (staţiune neolitică ≈2900 î.Hr.), monument natural botanic (4,2 ha);
4. s. Corjeuţi (26.03.1624): toltre „Ţiglăul Mare”, poligon al alpiniştilor;
5. s. Trinca (09.1771): monument natural geopaleontologic „Toltrele r. Draghişte” (70 ha), staţiuni în peşteri şi grote din Epoca fierului (≈ sec.VIII î.Hr.), baştina lui Vasile Stroiescu – om de înaltă cultură şi mare mecenat;
6. s. Feteşti (3.07.1575, Hriţeni): rezervaţie peisajeră, supranumită de localnici „Elveţia Moldovei” (555 ha), monument natural geopaleontologic (68ha), care formează un atol coralier din toltre;
7. s. Gordineşti (27.05.1429, Neagăuţi): rezervaţie peisagistică „La Castel” (746 ha) cu „Peştera Dediului”;
8. s. Brânzeni (1606): atol coralier din toltrele, parcul şi reşedinţa mecenatului V. Stroiescu (2 ha), monument natural geopaleontologic – peşterile de la Brânzeni (cu vestigii de cca 40–10 mii ani);
9. s. Teţcani (6.02.1577): toltre în cheile r. Vilia.

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hoteluri or. Edineţ, (ii) trasee intrazonale: „Toltrele de la Prut”, „Staţiuni în peşterile preistorice”, „Vasile Stroiescu – om de cultură şi mare mecenat”, trasee interzonale: „Peşteri din nordul Moldovei”, „Biserici în lemn din nordul Moldovei”.

A.5. Zona turistică Japca – Camenca este cunoscută prin localităţi vechi, ascunse în defileele adânci ale Nistrului şi afluenţilor săi.

 

Atracţiile turistice locale:

1. s. Japca (26.02.1491): „Stânca Japca” – monument geopaleontologic (10 ha), izvor cu apă bogată în săruri de uraniu la Bursuc, complex rupestru, mănăstire de femei „Înălțarea Domnului” (sec. XVII), unica care a funcţionat în perioada sovietică;
2. or. Camenca (1608): monument geologic şi paleontologic, zonă balneoclimatică;
3. s. Valea Adâncă (1738): rezervaţie peisagistică „Valea Adâncă” (214 ha), casă rupestră a haiducului Ustim Karmaliuc (sec. XIX), biserică în stil vechi moldovenesc (1831);
4. s. Raşcov (1402, Calaur), se află pe partea stângă a Nistrului: rezervaţie peisagistică (606 ha), monumentul geo-paleontologic „Complexul de la Raşcov”(123 ha), staţiune paleolitică (40–10 mii de ani), fortificaţie dreptunghiulară din pământ (sec. IV–III î.Hr.), oraş medieval (sec. XIV–XVI), biserică romano-catolică „Sf. Caetan”(sec. XVII), izvorul „Panscka kriniţea”;
5. s. Temeleuţi (3.06.1651): parc dendrologic (3 ha), horodişte pe promontoriu;
6. s. Socola (11.03.1586): monument geo-paleontologic (10 ha), peşteră (cu vestigii din sec. X);
7. s. Cuhureşti (20.12.1437): parc dendrologic (3 ha), monument natural botanic (13 ha), complex religios cu biserică stilizată (1914, arh. A. V. Şciusev);
8. s. Cobâlea (18.02.1456): monument al naturii – stejarul lui Ştefan cel Mare (≈ 6 secole);
9. s. Cunicea (20.12.1437): ruinele a două cetăţi antice (sec. IV–III î.Hr.) şi medievală timpurie (sec. IX–XII).

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotel, sanatoriul „Nistru”, sanatoriul pentru copii (Camenca); (ii) trasee – „Mănăstirea Japca – Camenca”, trasee intrazonale:„Peisaje de excepţie din Valea Nistrului”, „Viaţa monahală în stânci”, „Fortificaţiile vechilor străjeri”; trasee interzonale: „Bălţi – Camenca. În staţiunea balneară”, „Popasuri în sihăstriile rupestre” etc.

A.6. Zona turistică Rudi – Naslavcea se individualizează printr-un brâu de fortificaţii antice şi medievale timpurii din pământ, cele mai inaccesibile dealuri de pe malurile stâncoase ale Nistrului, biserici vechi moldoveneşti din lemn şi piatră. 

 

Atracţii turistice reprezintă adevărate obiecte de patrimoniu național şi universal:

1. s. Rudi (1463): rezervaţia peisagistică „Rudi – Arioneşti” (916 ha), peşteră naturală (100 m), horodişte de promontoriu (sec. IV–III î.Hr., ipotetic – oraşul Metoniu, menţionat de Ptolemeu), 2 cetăţi inelare din pământ (sec. IX–XII) „Farfuria turcească” şi „Germanariu”, mănăstirea de bărbaţi cu biserica „Sf. Treime” (1777) în stil vechi moldovenesc. În vecinătate biserică din lemn (1737 la Sudarca, 1829 la Braicău, Tătărăuca);
2. s. Călărăşeuca: rezervaţie peisagistică (252 ha), mănăstirea de femei „Adormirea Maicii Domnului” (1782), biserică de lemn (1801);
3. or. Otaci (30.03.1585, Mohileni): monument al naturii „La izvoare” (115 ha), biserica veche moldovenească (1793), Zona Economică Liberă „Otaci”;
4. s. Mereşeuca (20.12.1437): monument al naturii „Partea Cneazului” (20 ha), fortificaţii de pământ pe promontoriu „La Cetate” (sec. IX–XII), biserică în stil vechi moldovenesc (1819);
5. s. Lencăuţi (20.07.1628): cea mai veche şcoală sătească din Moldova (sec. XIX);
6. s. Lipnic (20.12.1437): monument al naturii, pădure (1,6 ha), horodişte inelară (IV–III î.Hr.), loc istoric (în timpul bătăliei de la Lipnic din 1469, Ştefan cel Mare zdrobeşte hoardele tătare);
7. or. Ocniţa (15.06.1431, „satul lui Durnea Ceatariu”): rezervaţie naturală silvică (103 ha), biserică din lemn (sec. XIX), casă-muzeu „Constantin Stamati” (1786–1869);
8. s. Naslavcea (20.12.1437): rezervaţie peisagistică „La 33 de valuri” (183 ha) cu o suită din 6 monumente geopaleontologice în defileul r. Chisărău, cetate geto-dacică (sec. IV–III î.Hr.).

Dotările turistice prezente în teritoriu sunt: (i) structuri de cazare – hotel la Ocniţa; (ii) trasee intrazonale tematice: „Oraşe fortificate pe stâncile Tirasului”, „2 mănăstiri vechi moldoveneşti pe Nistru: Rudi şi Călărăşeuca”, „Biserici din lemn în satele nistrene”, „Bătălia de la Lipnic din 1469”; trasee interzonale: „Bisericile din lemn din nordul Moldovei”, „Cetăţile din pământ şi piatră de pe Nistru”, „Personalităţi de vază în Moldova”.

A.7. Zona turistică Soroca este marcată de prezenţa unei cetăţi medievale, plasate armonios într-un peisaj pitoresc nistrean cu păduri, stânci şi plaje, în preajmă cu un vechi sat al pietrarilor. 

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. or. Soroca – cetatea medievală (1499), defileul Bechir cu sihăstria din sec. IX, defileul Cobzanca, „Dealul ţiganilor”, spitalul judeţean (sec. XIX), gimnaziul de fete (sec. XIX), muzeul ţinutului Soroca, biserica „T. Stratulat” (sec. XIX, arh. eclectică), biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1842, arh. A. Waisman);
2. s. Cosăuţi (supranumit „satul pietrarilor”, 03.01.1509): rezervaţie peisagistică (585 ha), monumentele naturii „Pragurile Nistrului” (8 ha) şi „Depozitul de gresii şi granit” (2 ha), staţiunea paleolitică (≈ 22 mii ani), izvorul cu apă minerală „Prestol” şi Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, casa Societăţii de Credit (din perioada interbelică, monument de importanță națională introdus în Registrul de stat); 
3. s. Trifăuţi: (04.1620), pădure, plajă, „zonă de odihnă” a or. Soroca.

Dotări turistice: (i) structuri de cazare – hoteluri în or. Soroca, construcţii uşoare în zona de odihnă Trifăuţi; (ii) restaurante, baruri, agrement, plajă orășenească; (iii) trasee – „Soroca – tur de oraş”, trasee excursioniste tematice: „Soroca în sec. XIX”, „Dealul ţiganilor sedentari”, „În lumea sihastrului medieval”, „La Nistru, la mărgioară...”; trasee intrazonale: „În ospeţie la meşterii pietrari din Cosăuţi”, „Şi piatra este o filă a istoriei”, „Rezervaţii de pe malul Nistrului: Cosăuţi, „Bechir”, „Cobzanca”, „Sfârşitul de săptămână la odihnă în Trifăuţi”; trasee interzonale: „Brâul de cetăţi medievale din pământ şi piatră”, „Mănăstirile din stâncile de la Nistru: Călărăşeuca, Rudi, Cosăuţi, Japca, Saharna, Ţâpova”, „Din Bălţi la Nistru”.

A.8. Zona turistică Ţaul este cunoscută prin cele mai mari parcuri amenajate în jurul reşedinţelor aristocraţilor locali (sec. XIX) din Moldova. Atracţii turistice:

1. s. Ţaul (5.06.1570, Alboteni): parc (46 ha, arh. I. Vladislavski-Padalco), conacul familiei Pommer (1901), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Rediul Mare: parc (10 ha, arh. I. Vladislavski-Padalco), izvorul r. Răut;
3. s. Cernoleuca (14.04.1546): rezervaţie naturală de plante medicinale (337 ha), conacul familiei Cazimir, biserică din lemn (1801).

Dotările turistice locale sunt: (i) structuri de cazare – hotel Donduşeni; (ii) trasee intrazonale: „Bălţi – Sofia – Ţaul”, „Soroca – Ţaul”; trasee interzonale: „Parcurile reşedinţelor aristocratice sec. XIX”.

B. Regiunea centru

În regiunea de dezvoltare centru a Republicii Moldova sunt incluse 13 raioane, numărul populaţiei depăşind 964,8 mii persoane sau 27,2% din totalul pe ţară. Regiunea ocupă un teritoriu de 10636 km2 sau cca 31% din suprafaţa ţării. 

În regiune sunt 114 arii naturale de valoare protejate de stat (ANP) cu o suprafaţă totală de 38,5 mii ha, 40 de muzee, 256 de edificii de cult de importanţă națională şi 27 de importanţă locală, care îi conferă o atractivitate investiţională avantajoasă. Fondul ariilor naturale în centrul ţării ocupă cca 60% din suprafaţa totală de natură protejată. Acest important potenţial natural concentrat la distanţe relativ mici de la centrele orăşeneşti stimulează dezvoltarea turismului de odihnă şi tratament. Caracteristica resurselor turistice determină divizarea teritoriului în 7 zone de interes turistic:

B.1 Zona turistică Codrii reprezintă suprafeţe acoperite de păduri seculare, unde sunt amplasate câteva dintre cele mai vechi mănăstiri din Moldova. 

 

Atracţii turistice majore sunt: 

1. s. Lozova (25.04.1420): cea mai veche rezervaţie ştiinţifică „Codrii” (5177 ha), sector reprezentativ cu floră de luncă (15 ha);
2. s. Căpriana (25.04.1420): rezervaţie peisagistică „Căpriana – Scoreni” (1762,4 ha), mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”(1429), mormântul Mitropolitului Moldovei (Basarabiei) Gavriil Bănulescu-Bodoni;
3. s. Bursuc (1907): izvorul r. Cogâlnic, izvor cu apă minerală, mănăstirea Hâncu sau „Sf. Paraschiva” (1678);
4. s. Dolna (25.04.1420, Corneşti): rezervaţie peisagistică (389 ha), conacul „Zamfir-Ralli Arbore”, „Izvorul lui Puşkin”;
5. s. Sadova (25.04.1420): rezervaţie naturală silvică (229 ha);
6. s. Vărzăreşti (25.04.1420): rezervaţie peisagistică „Vila Nisporeni” (3499 ha), „Hârtopul de la Nisporeni”, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”.

Dotările turistice cele mai importanate sunt: (i) structuri de cazare – vile în rezervaţia „Codrii”; (ii) trasee precum „Chişinău – Mănăstirea Hâncu”, „Chişinău – Rezervaţia Codrii”, „Chişinău – Dolna: Pe urmele lui Puşkin în Moldova”; trasee intrazonale:„Cele mai vechi mănăstiri în Codrii Moldovei: Vărzăreşti şi Căpriana”, „Păduri rezervate în centrul Moldovei”; trasee interzonale: „Două mari rezervaţii în centrul Moldovei: Lăpuşna – Lozova”, „Mănăstirile codrene”.

B.2 Zona turistică Criuleni – Holercani include peisaje pitoreşti în preajma celui mai mare lac de pe Nistru, unde este amplasată o staţiune de odihnă importantă.

 

Atracţiile turistice majore sunt: 

1. or. Criuleni (23.09.1607): rezervaţia naturală silvică „Zolonceni” (69 ha), „Peştera Surprizelor” (~1700 m), insula pe Nistru; 
2. s. Oniţcani (20.05.1604): monument natural hidrologic „Izvoarele Putna şi din valea Rădi” (1,5 ha, izvoare cu apă minerală);
3. s. Holercani (26.01.1446): pădure, landşaft pitoresc, staţiune arheologică (vestigii din sec.VIII î.Hr.), zonă de odihnă, biserică (sec. XIX);
4. s. Molovata (10.09.1574): defileu stîncos, mănăstire rupestră, pod plutitor.
5. or. Dubăsari (1523): rezervaţie naturală silvică (93 ha), lacul de acumulare şi hidrocentrala de pe Nistru, monument natural hidrologic „Havuzul mare” (1 ha); zona adiacentă – Golful Goian cu Rezervaţia ştiinţifică „Iagorlâc” (836 ha).

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hotel (Criuleni, Dubăsari), pensiuni, vile și baze de odihnă (Holercani, Molovata); (ii) trasee – „Chişinău – Holercani”, „Dubăsari – Vadul-lui-Vodă, pe Nistru cu bărcile”; trasee intrazonale: „Dubăsari – Holercani – Goian”; „Pe dealul mare de la Holercani la Molovata”; trasee interzonale: „Dubăsari – Orheiul Vechi”; „Pe Nistru: Molovata – Ţîpova şi Saharna, prin mănăstirile rupestre nistrene”.

B.3 Zona turistică Hârjauca este cunoscută prin cele patru mănăstiri din Codrii Moldovei şi dezvoltarea unei staţiuni balneoclimaterice. 

 

Atracţiile turistice:

1. s. Hârjauca (28.06.1644): monument natural botanic „Pădurea Hârjauca – Sipoteni” (5,4 ha), monument natural hidrologic „Izvorul tinereţii” (1,5 ha), mănăstirea „Înălţarea Domnului” (1740), biserica „Sf. Spiridon” (1836), biserica „Înălţarea Domnului” (1848, stil neoclasic);
2. s. Palanca (1817): localitate de ucraineni, biserică de lemn (sec. XIX), Muzeul „Casa Părintească” (2000);
3. s. Răciula (25.07.1599): supranumit „satul călugăriţelor de mir”, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” (1794), ruinele cetăţi medievale de pământ (sec.VIII–XII), pensiune agroturistică cu muzeul „Casa mierii”;
4. s. Frumoasa (10.05.1807): mănăstirea „Sf. Treime”(1805);
5. s. Hârbovăţ (1730): mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” (1730, cunoscută prin „Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului”).

Dotări turistice existente: (i) sanatoriul „Codru” (Hârjauca), pensiuni (Răciula, Palanca); (ii) trasee – „Chişinău – Călăraşi – Hârjauca”; trasee intrazonale „Patru mănăstiri din Codrii Călăraşilor”; „În satul huțulilor din codru – Palanca”; trasee interzonale:„Mănăstirile codrene”, „Codrii Moldovei Lozova – Hârjauca”.

B.4 Zona turistică Hânceşti – Lăpuşna – Leuşeni este amplasată pe locul unui popas la vama din codri de pe Drumul Mare Tătăresc, în preajma a două mari rezervaţii ale Republicii Moldova şi la baştina domnitorului Alexandru Lăpuşneanu.

 

Atracţii turistice mari:

1. or. Hânceşti (22.03.1500, Dobreni): parc, Castel de Vânătoare şi Palatul lui Manuc Bey (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi), Muzeu de Istorie (1979);
2. s. Lăpuşna (1430–1431): rezervaţie peisagistică „Pădurea de la Hânceşti” (4499 ha), rezervaţie naturală de plante medicinale (Logăneşti, 710 ha), ruinele oraşului medieval (sec. XV);
3. s. Sărata Galbenă (16.09.1609, Răureşti): rezervaţie naturală silvică (220 ha), rezervaţie naturală de plante medicinale (424 ha).

Dotări turistice însemnate: (i) structuri de cazare – hotelul Hânceşti, tabăra de vară (Rusca), „Casa vânătorilor” („Pădurea de la Hânceşti”); (ii) trasee – „Chişinău – Lăpuşna – Leuşeni”, „Lăpuşna – mănăstirea Hâncu – Rezervaţia Codrii”; trasee intrazonale: „Hânceşti – Lăpuşna”, „La baştina lui Alexandru Lăpuşneanu”, „Rezervaţia de plante medicinale Lăpuşna – Sărata Galbenă”; trasee interzonale: „Pe moşiile de la Hânceşti şi Hâncu”, „Două mari rezervaţii Lăpuşna – Lozova”.

B.5 Zona turistică Orhei este una dintre cele mai mediatizate destinaţii, care oferă oportunităţi pentru diverse forme de turism.

 

Din marea diversitate de obiecte sunt prezentate cele mai importante atracţii turistice:

1. or. Orhei (20.12.1437): cheile r. Răut, sector de codru, biserica „Sf. Dumitru” (1636), monumentul lui V. Lupu, (1938, arh. Oscar Han şi Robert Curţ), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Curchi (1770): pădure, lac, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” (1765);
3. s. Piatra (20.12.1437): monumentul natural „Stânca Mâgla” (3ha), muzeul „Conacul familiei Lazo” (sec. XIX);
4. s. Donici (4.05.1436, Bezinu): casa-muzeu „A. Donici” (sec. XIX);
5. s. Ivancea (28.06.1576): pădure, parcul şi conacul lui Karp Balioz (mijlocul sec. XIX);
6. s. Brăneşti (10.02.1429): case tradiţionale, decorate cu flori de piatră;
7. Complexul „Orheiul Vechi” cu Parcul Național Orhei: rezervaţie peisagistică „Trebujeni” (500 ha), grote cu vestigii (sec.V–III î.Hr.), sanctuar antic şi calendar al geto-dacilor (sec.V–III î.Hr.), complex monahal rupestru (de până la sec. XII), ruinele „Oraşului nou” al Hoardei de Aur – Şeihr al Gedid (sec. XIII–XIV), ruinele cetăţii medievale a pârcălabului de Orhei, mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, complex muzeal „Orheiul Vechi” (1968), Muzeul „Curte ţărănească” (complex gospodăresc din sec. XIX);
8. Segmentul Maşcăuţi – Ustia: defileul r. Răut până la vărsarea sa în r. Nistru, landşaft pitoresc cu stânci şi păduri, monument natural geopaleontologic „La Humărie” (64 ha, s. Ustia), case cu elemente de decor cu flori de piatră.

Dotările turistice în zonă sunt: (i) structuri de cazare – hoteluri (Orhei, Trebujeni), pensiuni (com. Trebujeni, satele din Parcul național Orhei), baze de odihnă Ivancea; (ii) trasee: „Chişinău – Orheiul Vechi”, „Chişinău – Orhei – Curchi”, „Chişinău – Orhei – Piatra”; trasee intrazonale: „Chişinău – Orheiul Vechi – Ustia”, „Conacele personalităţilor istorice de la Orhei”.

B.6 Zona turistică Plaiul Fagului este amplasată în valea Prutului unde sunt cele mai mari suprafeţe din Moldova, împădurite cu fag. 

 

Atracţiile turistice sunt:

1. Mileşti (1442): rezervaţie peisageră „Cazimir – Mileşti” (500 ha), parcul cu arborii „Adam şi s. Rădeni (20.12.1437): rezervaţie ştiinţifică „Plaiul Fagului” (5642 ha);
2. s. Eva” (3 ha);
3. s. Bălăneşti (22.11.1610, Popinţeni): culmea maximă a Moldovei (429 m), baştina poetului Grigore Adam;
4. or. Ungheni (7.07.1430, Deleni): rezervaţie peisageră „Valea Mare” (373 ha), biserica „Sf. Al. Nevschi” (1905, arh. A. Bernardazzi, stil eclectic), Muzeu de Istorie şi Etnografie (1967).

Dotările turistice în teritoriu sunt: (i) structuri de cazare: hoteluri (Ungheni), vilă (Rădeni); (ii) trasee:„Chişinău – Ungheni”, „Chişinău – Rădeni”; trasee intrazonale: „Cele mai mari culmi din Moldova”, „Radeni – Bălăneşti – Mileşti: trei rezervaţii diferite”; trasee interzonale: „Rădeni – Lozova”, „Rădeni – Hârjauca”, „Lozova – Hârjauca – Rădeni”.

B.7 Zona turistică Saharna –Ţipova este amplasată în jurul oraşelor medievale monahale rupestre din stâncile de nepătruns ale Nistrului. Atracţiile turistice de aici sunt cunoscute departe de hotarele ţării:

1. s. Saharna (25.12.1495): rezervaţie peisagistică „Defileul Saharnei” (674 ha), staţiune arheologică (epoca fierului, sec. X–VIII î.Hr.), cetate de promotonriu geto-dacică (sec. IV–III î.Hr.), mănăstire rupestră (sec. XVI–XVII), mănăstirea (1777), biserica „Sf. Treime” (1821, stil moldovenesc);
2.  s. Ţipova (1746): rezervaţie peisagistică (306 ha), cetate geto-dacică de promotoriu (sec. IV–III î.Hr.), mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Domnului” (potrivit unor date, săpată în sec. X–XII, partea veche a funcţionat în sec. XVI–XVII, cu 19 caverne, iar partea nouă – din 1756).

 

Dotările turistice locale sunt prezentate de: (i) structuri de cazare – hotel Rezina, pensiuni (s. Lalova, Țipova, Saharna); (ii) trasee turstice:„Chişinău – Saharna”, “Chişinău – Ţipova”; trasee intrazonale: „Ţipova – Saharna” (prin Echimăuţi, horodişte inelară); trasee interzonale: „Saharna – Râbniţa – Ofatinţi”, „Ţipova – Orheiul Vechi, oraşe monahale medievale timpurii”.

C. Municipiul Chişinău 

Amplasat pe o suprafaţă de doar 2% din teritoriul naţional (568 km2), municipiul concentrează peste 23,5% din populaţia ţării sau 832,9 mii de persoane, din care 90% sunt orăşeni (date la nivel de 2019). Municipiul Chişinău este una dintre cele mai solicitate destinaţii turistice din Republica Moldova. Aceasta se explică prin poziţia avantajoasă în mijlocul ţării, propriul aeroport internațional, nod al căilor rutiere şi ferate, numărul relativ mare al locurilor de cazare, cea mai diversificată ofertă turistică națională, patrimoniu variat, dependenţa relativ mică de fluctuaţiile sezoniere, un grad mai înalt de exploatare a resurselor turistice decât media pe ţară ş.a. Astfel, 46% din totalul capacităţii de cazare al ţării şi cca 350 de agenții de turism naționale sunt concentrate în municipiul Chişinău, constituind cea mai mare aglomeraţie turistică a Republicii Moldova.

Chişinăul absoarbe cca 90% din turiştii străini cazaţi în unităţile hoteliere. Tot aici se desfăşoară cele mai importante evenimente culturale, sportive şi activităţi de congrese în plan național. În suburbii se găsesc 2 zone mari de odihnă – Vadul lui Vodă şi Vatra, iar în rază de influenţă a oraşului Chişinău (cca 50 km) – destinaţiile turistice de importanţă națională Orheiul Vechi, Căpriana, Hâncu, Mileştii Mici, Cojuşna, rezervaţia „Codrii” etc. Astfel, Chişinăul concentrează cea mai mare piaţă turistică şi excursionistă din Republica Moldova.

Oraşul Chişinău are o ofertă turistică variată, rezultată în urma atracţiilor sale: centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement. Majoritatea grupurilor de turişti atât individuali, cât şi grupe organizate care sosesc în ţară, în primul rând, vizitează municipiul Chişinău cu multiplele sale obiective turistice. 

Moştenirea istorică, aranjamentul stradal, spaţiile verzi, corelaţia dintre clădirile monumentale şi construcţiile de rând, amplasarea pe coline şi raportul acestora cu natura şi aşezarea istorică generează o cantitate importantă de imagini superbe şi conferă Chişinăului un statut de centru turistic important. Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea municipiului ca destinaţie solicitată pe piaţa turistică. Astfel, în capitală sunt concentrate 4 arii naturale protejate pe o suprafaţă de 208 ha, 2 zone de odihnă de importanţă națională, 14 muzee naționale și locale cu 11 filiale amplasate nu doar în mun. Chișinău, dar și în unele localități din regiunile nord și centru, 19 biserici reprezentative etc.

Municipiul Chişinău este bogat în obiecte de patrimoniu antropic, amplasate atât în oraşul Chişinău (vatra oraşului vechi, zona istorică, obiecte izolate), cât şi în suburbii (situri arheologice, vetre medievale, complexe subterane, mănăstiri etc.). Astfel, cu cca o mie de obiecte de cultură şi civilizaţie protejate, municipiul reprezintă cea mai mare concentraţie de obiecte de arhitectură din ţară. O mare parte a obiectelor de potențial istorico-cultural sunt conservate și promovate prin intermediul celor 14 muzee, cu cele 11 filiale, care sunt amplasate nu doar în mun. Chișinău, dar și în unele localități din centrul și nordul țării. În mun. Chişinău, în conformitate cu Decizia Primăriei nr. 104/6366 din 18.08.1994, la anexa nr. 4 sunt ocrotite 977 de monumente amplasate în intravilanul urban. Dintre acestea 236 de obiecte şi complexe sunt protejate drept monumente de importanţă națională şi 741 de obiecte de patrimoniu locale. Absoluta majoritate a obiectelor de patrimoniu (857 de edificii) sunt amplasate în oraşul vechi şi în zona istorică şi constituie în proporţie de 89,8% de case de locuit şi vile urbane. În perimetrul a 65 de străzi cu cca 4 mii de case construite în diferite perioade, 23,85% sunt obiecte de patrimoniu protejate de importanţă națională sau locală. Însă, doar 5,8% din totalul clădirilor sunt obiecte de patrimoniu național ocrotite de stat, iar fiecare a zecea construcţie din lista de obiecte de patrimoniu național şi local din Chişinău a fost distrusă. În afara zonei istorice a capitalei se găsesc 23 din monumentele de arhitectură. Zone turistice:

C.1 Zona turistică Chişinău este cea mai importantă zonă turistică a ţării – capitala, centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement. 

 

Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea destinaţiei pe piaţa turistică:

1. or. Chişinău (1436): 18 biserici vechi – „Naşterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1752, stil vechi moldovenesc), „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), „Buna Vestire” (sec. XVIII–XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala „Naşterea Maicii Domnului” (1830–1836, arh. A. Melnicov, stil neoclasic), „Sf. Panteleimon” (1891, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), „Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, sfârşitul sec. XIX), „Sf. Gheorghe” (1819), „Înălţarea Domnului” (1830), „Sf. Treime” (mijlocul sec. XIX), „Sf. Teodora de la Sihla” (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sec. XIX), Biserica catolică „Sf. Providenţă” (1830–1841) ş.a.; centrul istoric cu cca 700 de edificii vechi, aranjate după principiul cartierelor închise, printre care Primăria municipală (fosta Dumă orăşănească, 1901, proiect de M. Elladi, arhitectul de atunci al orașului. În ajutorul său a fost invitat Alexandru Bernardazzi, stil eclectic cu elemente gotice şi renascentiste), fostul Gimnaziu de Fete „Principesa Dadiani” (1900, arh. A. Bernardazzi), fostul Gimnaziu de Fete de pe str. Bucureşti (colţ cu str. Puşkin), fostul Gimnaziu de Ştiinţe Reale de Băieţi de pe str. M. Kogâlniceanu, fostul Gimnaziu privat de Fete a baronesei fon Geiking, fostul Gimnaziu Clasic nr. 3 (apoi clădirea primului Parlament al Moldovei „Sfatul Ţării”, azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), fosta Bancă Orăşănească (sfârșitul sec. XIX, proiect M. Cekeruli-Kus, azi Sala cu Orgă), fosta Casă a Nobilimii (azi „Teatrul Gastronomic”), fostul hotel „Suisse” (azi Biblioteca municipală „Bogdan P. Hașdeu”), fostul Muzeu Gubernial Zoologic (1906, arh. N. Ţîganco, azi Muzeul Național de Etnografie şi Istorie Naturală), Casa V. Herţa (1903, stil „barocco vienez”, azi Muzeul Național de Arte al Moldovei), fostul Gimnaziu de Băieţi (sec. XIX, azi Muzeul Național de Istorie a Moldovei), Spitalul de boli infecțioase „Toma Ciorbă” (autorul proiectului arhitectul V. N. Ţâganko, consultat de medicul T. Ciorbă), Gara de trenuri (arh. A. Şciusev), Castelul de Apă (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi, azi Muzeul de Istorie al or. Chişinău) etc.; monumente arhitecurale: Arcul de Triumf (1840–1841, proiectat de arhitectul din Odesa Luka Zauşkevici, care a luat drept prototip construcția omonimă din Roma), monumentul lui Ştefan cel Mare (realizat în perioada 1925–1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală), Aleea clasicilor, Complexul memorial (1975), S. Lazo, G. Cotovschi, A.S. Puşkin, „Lupoaica latină” etc.; edificii de cultură: teatre – Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul „Luceafărul”, Teatrul de operă şi balet „Maria Bieșu”, Teatrul dramatic rus „A. P. Cehov”, Teatrul municipal „Satiricus”, Teatrul „E. Ionesco”,Teatrul Geneza Art etc., muzee; edificii administrative: Parlamentul, Preşedinţia și Guvernul Republicii Moldova. Zone de odihnă şi agrement cu parcuri, scuaruri, păduri, lacuri, Grădina Botanică (105 ha), Grădina dendrologică (83 ha), Grădina Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Grădina Zoologică (20 ha) ş.a;
2. or. Vatra: lacul Ghidighici (supranumit „Marea Chişinăului”), 3 sectoare de vile;
3. s. Condriţa (1657): rezervaţie naturală silvică (61 ha), zonă de odihnă şi agrement, mănăstirea „Sf. Nicolae” (sec. XIX);
4. or. Cricova (31.07.1431, Vadul Pietrei): renumit prin „oraşul subteran” şi vinăria (≈ 100 km în subteran);
5. s. Mileştii Mici, s. Cojuşna: vinării cu galerii subterane mari.

Zona turistică Chişinău este dotată la un nivel mai înalt decât restul ţării cu infrastructură de deservire a turiştilor, după cum urmează: (i) structuri de cazare – zeci de hoteluri, pensiuni, vile, baze de odihnă (Condriţa, Vatra, Mileștii Mici); (ii) restaurante, structuri de agrement; (iii) 225 de agenții de turism; (iv) cca 86 de  trasee locale şi naționale. 

C.2 Zona turistică Vadul lui Vodă este cea mai mare zonă de odihnă din Moldova şi se găseşte într-o pădure pitorească de pe malul Nistrului. 

Atracţii turistice mari:

1. or. Vadul-lui-Vodă (01.09.1466, Mihuceni): pădure în lunca Nistrului, plajă, monument natural „Solurile fosile pe terasele nistrene” (44 ha), izvor cu apă termală, parcul din Bălăbăneşti (5 ha), zonă de odihnă şi agrement a municipiului;
2. s. Corjova (prima localitate atestată documentar din Moldova – 1362): pădure de luncă;
3. s. Dubăsarii Vechi (1.10.1704): monument natural botanic „Pădurea de plop” (0,3 ha), locul laboratorului de cercetări al astronomului N. Donici-Dobronravov de la începutul sec. XX.
4. s. Delacău (2.07.1455, Bilacău): landşaft pitoresc pe malul Nistrului – rezervaţia peisagistică „Valea seacă Tamaşlâc” (41 ha). 

 

otările turistice însemnate, inclusiv în plan național, sunt: (i) structuri de cazare: 2 sanatorii, cca 80 de baze şi tabere de odihnă (V.Vodă), vile, pensiuni; (ii) restaurante, agrement; (iii) trasee: Chişinău – V.Vodă; trasee locale: cu vaporul pe Nistru (cu programe excursioniste); trasee interzonale: „V. Vodă – Orheiul Vechi”, „V. Vodă – Tighina”, „V. Vodă – Codrii”.

D. Regiunea de dezvoltare Sud

În regiunea de sud a Republicii Moldova sunt incluse 8 raioane, numărul populaţiei este de 526 mii de persoane sau 14,9% din totalul pe ţară. Regiunea ocupă peste 7379 km2 sau cca 22% din teritoriul naţional. Potenţialul turistic al regiunii este reprezentat de un număr de 43 de arii naturale protejate de stat pe o suprafaţă totală de 5874 ha, datorat reliefului de stepă şi gradului redus de împădurire. În localităţile din regiune sunt 25 de muzee şi 63 de edificii ecleziastice de importanţă națională şi locală. 

Caracterul dispers al resurselor turistice şi starea actuală a acestora determină numărul mic de posibile zone turistice. Acestea sunt încadrate în zona oraşului Cahul, precum şi de-a lungul Nistrului inferior sau în raionul cu populaţie majoritară de etnie bulgară. 

D.1 Zona turistică Cahul face parte din euroregiunea „Dunărea de Jos”, fiind amplasată în preajma locurilor istorice, rezervaţiilor naturale şi resurselor balneare recunoscute. Atracţiile turistice majore sunt:

 

1. or. Cahul (10.09.1452): rezervaţie naturală de plante medicinale (343 ha), apă minerală (termală) în zona balneoclimaterică „Nufărul Alb”, Muzeul Ținutului
2. Cahul; 
3. s. Stoianovca (1902): localitate a foştilor colonişti bulgari, rezervaţie naturală mixtă (132ha), Cimitirul de Onoare al Ostaşilor Români, „Pichetul celor 3 eroi”;
4. s. Vadul lui Isac: rezervaţie naturală silvică (68 ha), fragment din Valul lui Traian de Jos (sec. III–IV, înălţat de romani, avea 4 elemente de fortificare);
5. s. Văleni (13.06.1436, Balinteşti): monument natural geopaleontologic (3 ha);
6. s. Slobozia Mare: rezervaţie ştiinţifică și Parcul Biosferei „Prutul de Jos” (1691 ha), Zona umedă de importanță internațională „Lacurile Prutului de Jos”, Muzeul de Istorie și Etnografie;
7. s. Giurgiuleşti (1527, Ţurţuleşti): monument natural geopaleontologic, vestigii medievale timpurii, Portul Internațional Liber Giurgiulești la Dunăre.

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hoteluri şi sanatoriul „Nufărul Alb” (or. Cahul), agropensiuni în satele de-a lungul Prutului de Jos; (ii) trasee – „Chişinău – Cantemir – Cahul – Giurgiuleşti”, „Coridorul verde în balta Prutului”, „Bătălia de la Cahul”, „Confluenţa culturilor diferitor popoare în sudul Moldovei”.

D.2 Zona turistică Tighina – Căuşeni – Talmaza este situată în vechea Raia Turcească (Bender), unde s-au păstrat până azi fortificaţiile antice Valul lui Traian de sus, așa-numita „Grădină turcească” – una dintre primele arii naturale protejate din Europa, cetatea medievală moldovenească şi biserica semiîngropată de la Căuşeni. 

 

Atracţii turistice:

1. or. Tighina (06.10.1408): cetate medievală moldovenească în punctul vamal (1408, consolidată în piatră de P. Rareş, cucerită de turci în 1538, lărgită în 1705–1707, cucerită de ruşi în 1812), biserica „Schimbarea la faţă” (1815), biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1819), izvoare la Varniţa şi Proteagailovca, Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1914), Muzeul memorial „Carol XII”, s. Varniţa;
2. s. Hârbovăţ (1764): rezervaţie peisajistică „Pădurea Hârbovăţ”, parc dendrologic (2,2 ha);
3. s. Chiţcani (31.09.1429, Zaharovca) – Copanca (18.02.1456, Corabca): rezervaţii naturale silvice (197 ha), izvor cu apă minerală, „Valul lui Traian de Sus” (sec. IV, fragment din fortificaţia de cca 120 km, înălţată de localnici), mănăstirea „Noul Neamţ” (1859);
4. s. Talmaza (1595): rezervaţie peisagistică „Grădina turcească” (224 ha), rezervaţie de resurse (200 ha), albia veche „Nistrul orb” (31 km), baştina lui Ştefan Ciobanu (11.XI.1883 – 28.II.1950, or. București);
5. Suita de sate nistrene, amplasate în arealul Zonei Umede de importanță Internațională „Nistrul de Jos”: Popeasca, Cioburciu, Răscăieţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca cu 5 monumente ale naturii de diferite categorii, „Înălţimea Lomakin”, ruinele cetăţii turceşti (atestat sec. XVII–XVIII, Palanca), „Grădinile” (Popeasca, sec. XIX) etc.;
6. or. Căuşeni (06.06.1455, Chişinăul Roşu) centrul olatului tătarilor din Bugeac (sec. XVI–XVII), biserica semiîngropată „Adormirea Maicii Domnului” cu fresce în interior, ctitorită de domnitorul Moldovei Grigore Callimachi;
7. s. Zaim (22.03.1535, Oale): monument geopaleontologic „La Carieră” (4 ha), pădure, casă-muzeu „Alexei Mateevici”;
8. s. Sălcuţa (22.03.1706): monument geopaleontologic (3 ha), „Biserica Albă” din romanul lui I. Druţă;
9. s. Taraclia (1773): una dintre primele rezervaţii geopaleontologice din Imperiul Rus „Râpa lui Vişan” (12 ha, sec. XIX).

Dotările turistice prezente în teritoriu: (i) structuri de cazare – 4 hoteluri (Căuşeni, Tighina, Palanca), baze de odihnă (Cârnăţeni, Talmaza), agropensiuni (Cioburciu, Palanca, Tudora); (ii) trasee: Chişinău – Mănăstirea „Noul Neamţ”, „Chişinău – Căuşeni – Zaim”; trasee interzonale: „Bătrânele sate nistrene”, „Cele mai vechi arii protejate în Moldova: „Grădina Turcească” şi „Râpa lui Vişan”; trasee interzonale: „Pe calea tătarilor: Tighina – Comrat”, „Nistrul de Jos”.

D.3 Zona turistică Taraclia este determinată de specificul localităţilor coloniştilor bulgari, unde se practică legumicultura şi viticultura tradiţională balcanicilor. 

 

Atracţiile turistice sunt reprezentate prin:

1. or. Taraclia (1811): monument natural geopaleontologic (4,1 ha), Muzeul Patrimoniului Cultural;
2. s. Corten (1830): Muzeul de Istorie şi Etnografie;
3. s. Tvardiţa (1829): Muzeul Ţinutului Natal, biserica „Sf. Paraschiva” (prima jumătate a sec. XIX);
4. s. Vinogradovca (11.06.1964): sector reprezentativ de Stepa Bugeacului (1962).

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotelul Taraclia, hotelul rural (Tvardiţa, Corten); (ii) trasee – „Taraclia – Corten – Ciadâr-Lunga – Tvardiţa”; trasee intrazonale: „Satul bulgar. Tradiţia convieţuirii”, „Stepa Bugeacului – patria nouă a coloniştilor bulgari”, „Bulgăria – îndeletnicirea ţăranilor din sudul Basarabiei”; trasee interzonale: „Confluenţa popoarelor în sudul Moldovei”, „Coloniile din Stepa Bugeacului”.

E. UTA Găgăuzia

În UTA Găgăuzia a Republicii Moldova sunt incluse 32 de localităţi, inclusiv 29 săteşti cu o populaţie de 161,7 mii persoane, în majoritate etnici găgăuzi, sau 4,6% din populaţia ţării. Gradul de urbanizare este de 37%, iar restul 98 mii de persoane din populaţie trăieşte în localităţi săteşti. 
Potenţialul turistic al UTAG este reprezentat de un număr de 9 arii naturale protejate de stat pe o suprafaţă totală de 108,6 ha. În localităţile de aici sunt 6 muzee şi 3 edificii ecleziastice de importanţă națională. Datorită suprafeţei mici a regiunii, aici este desemnată o singură zonă turistică de perspectivă. 

E.1 Zona turistică Găgăuzia este determinată de coloniile compacte ale unicului popor ortodox din numeroasa familie turcică. 

 

Atracţii turistice sunt:

1. s. Bugeac (31.05.1978): rezervaţie naturală de plante medicinale (56 ha), sector reprezentativ din stepa Bugeacului;
2. s. Dezghingea (1811): sector reprezentativ din nordul stepei Bugeacului (15 ha);
3. or. Comrat (27.05.1443, Cergâşa, Cercoza): monument geopaleontologic „Valea r.Ialpug”, izvor cu apă minerală, Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1969);
4. s. Beşalma (1811): Muzeul de Istorie şi Etnografie „D. Cara-Cioban” (1969);
5. s. Cazaclia (1807): vinăria „Cazaiac-Vin”.

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – 3 hoteluri în Comrat, complex etno-turistic „Gagauz Sofrasî” (s. Congaz); (ii) trasee – „Comrat – Beşalma”, „Comrat – Cazaclia”; trasee intrazonale: „Satul găgăuz. Tradiţia convieţuirii”, „Stepa Bugeacului – noua patrie a găgăuzilor”, „Cultura orientală în clepsidra timpului”, „Vinăriile găgăuze”; trasee interzonale: „Confluenţa popoarelor în sudul Moldovei”, „Coloniile din stepa Bugeacului”.

F. Regiunea transnistreană

În regiunea transnistreană a Republicii Moldova sunt incluse raioanele din stânga Nistrului, precum şi municipiile Tiraspol şi Tighina, pe o suprafaţă de 3,4 mii km2 sau 10% din teritoriul naţional. Numărul populaţiei este de 475,6 mii de persoane sau 11,8% din totalul pe ţară. 

 

Din cauza regimului separatist, în regiunea transnistreană nu a fost desfăşurată inventarierea potenţialului turistic şi nu este cunoscută o statistică a performanţelor industriei turistice locale. În perioada ex-RSSM, în stânga Nistrului au existat mai multe locaţii turistice, vizitate de turiştii orientaţi, în special prin filiera sindicatelor: Tiraspol, Tighina, Dubăsari, Camenca, limanul Cuciurgan etc. E propusă o singură zonă turistică, care are şanse pentru relansare în primii ani de după reglementarea conflictului transnistrean.

F.1 Zona turistică Tiraspol – Dnestrovsc cuprinde un centru industrial pe locul fortăreţei din valea Nistrului şi cel mai mare lac natural din Republica Moldova – Cuciurgan.

Atracţiile turistice majore în zonă sunt:

1. or. Tiraspol (21.11.1792): centrul industrial, ruinele cetăţii distruse (1793), grădina dendrologică (21 ha), monumentul paleontologic „Vâlceua Colcot” (16 ha), Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1958), teatru;
2. or. Dnestrovsc (4.01.1963): landşaftul „Cremenciug”, limanul Cuciurgan.

Dotările turistice sunt caracterizate de: (i) structuri de cazare – hoteluri în Tiraspol, Bender, baze de odihnă (Dnestrovsc); (ii) trasee – „Tiraspol – Dnestrovsc”, „Bender – Tiraspol”, „Tiraspol – Odesa”, „Tiraspol – Chişinău”, „Tiraspol – tur de oraş”, „Două cetăţi rivale”; (ii) agenții de turism – Tiraspol.

Dr. Viorel MIRON, dr. Marina MIRON 

Bibliografie selectivă:

1. Analiza diagnostic a sectorului turistic din R. Moldova pentru anii 2003–2010. Elaborată de Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2011, 138 p.
2. Cercetarea de context a potențialului de piață pentru turismul istoric și cultural în bazinul Mării Negre. Republica Moldova. Elaborat de Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2020, 54 p.
3. Constantin Marian. Zonarea agroturistică. Puncte de vedere privind necesitatea şi conţinutul metodologiilor de determinare. În: Turismul rural românesc. Iaşi: Ed. Performantica, 2005.
4. Erdeli G., Istrate I. Amenajări turistice. Bucureşti: Ed. Universităţii, 1996. 469 p.
5. Miron V., Miron M. Turismul verde în Moldova. Chișinău: Ed. Masterprint, 2017, 126 p.
6. Miron V., Miron M. Turismul în Arealul dunărean al Moldovei. Dezvoltarea capacităților muzeelor locale pentru promovarea mobilității de transport și turismului la Dunăre. Chișinău: Ed. Masterprint, 2015, 150 p.
7. Miron V., Tomița P. Managementul resurselor turistice din Republica Moldova. Chişinău: Ed. UASM, 2007, 160 p. 
8. Monumente de istorie şi cultură din Republica Moldova / Nicolae Demcenco, Ion Hâncu (ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1994, 189 p.
9. Nicu Vl. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi./Vladimir Nicu. V. 2, Chişinău: Universitas, 1991, 298 p.
10. Nicu Vl. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi. V. 1, Chişinău: Universitas, 1991, 
11. 367 p.
12. Stănculescu G. Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. Bucureşti: Ed. All Educațional, 1998, 327 p.