Economia Republicii Moldova după 30 de ani de tranziție

În anul 2021 se împlinesc 30 de ani de la obținerea independenței țării noastre. Republica Moldova, de la începutul existenței sale, a trebuit să facă față multor provocări. Deja în 1992, ca stat independent, Republica Moldova a fost atrasă într-un război, în urma căruia a fost pierdut controlul asupra regiunii de pe malul stâng al Nistrului. Concomitent, odată cu renunțarea la un regim politic totalitar și o economie planificată, Republica Moldova s-a angajat să creeze un nou sistem socio-politic, bazat pe principii democratice, și să construiască o economie de piață.

Tranziția către o economie bazată pe principiile pieței libere a reprezentat un traseu sinuos cu unele progrese, dar și cu multe eșecuri. Acum, după 30 de ani de la obținerea independenței, avem o economie transformată, în care se atestă și asemănări cu țările înalt industrializate. Totuși, deși Moldova reușește să diminueze discrepanțele în ceea ce privește PIB per locuitor comparativ cu țările din Uniunea Europeană (UE), decalajul rămâne a fi enorm, iar convergența se produce foarte lent.

În 2020 PIB–ul Moldovei per capita, raportat la media țărilor UE (estimat după PPC), nu reprezenta decât 30%. Comparativ cu anul 1995, acest raport s-a dublat, totodată, progresele sunt destul de modeste, reieșind din dezideratul stabilit și reușitele realizate de alte state europene în tranziție. Raportând situația Moldovei la cea a țărilor din Europa Centrală și țările Baltice, deși acest decalaj este mai mic (39% în anul 2020) – rămâne a fi, în mare parte, nemodificat, comparativ cu anul 2014 (39%), iar în timpul crizei financiare interne din 2014–2015 convergența s-a mai redus cu 1-2 p.p. anual.

Un progres evident a fost atins în cazul liberalizării prețurilor. Astfel, deja la mijlocul anilor 2000, în  mare parte, prețurile la bunuri și servicii erau determinate de evoluția cererii și ofertei. Totodată, achizițiile de stat se efectuează la prețuri de piață. Totuși, o parte din prețuri cum ar fi tarifele pentru energie sau apă, sau prețurile pentru medicamente și servicii medicale continuă să fie reglementate. Deși această practică nu stimulează o bună funcționare a pieței, statul recurge la reglementarea prețurilor aferente unor categorii de bunuri și servicii pentru a nu afecta nivelul de trai al populației.

După un prim deceniu de independență cu o creștere accelerată a prețurilor, Republica Moldova a reușit să obțină o stabilizare a inflației. Introducerea monedei naționale în 1993 și politica monetară promovată de BNM a permis stoparea inflației galopante de la începutul anilor 901 și stabilizarea monedei naționale2. În anii 2000, în mare parte, s-au atestat rate ale inflației cuprinse între 10 și 15%. După 2010, BNM a trecut la un regim de țintire a inflației, iar obiectivul stabilit este menținerea ratei de creștere a prețurilor la nivelul de 5% (cu o posibilă deviere de ±1,5 puncte procentuale). După 2010, inclusiv, datorită acestei abordări, rata inflației a avut o traiectorie ce s-a înscris fie în intervalul țintit de BNM (3,5-6,5%), fie în apropiere de acest interval, însă au fost și excepții. De exemplu, în 2015, pe fondul unei crize multiple, manifestate prin: scăderea influxurilor de valută determinate de înrăutățirea situației economice în CSI, devalizarea sectorului bancar, seceta din agricultură și instabilitatea politică, rata anuală a inflației a constituit circa 10%.

În decursul celor 30 de ani de existență, Republica Moldova a reușit să se încadreze în relațiile economice internaționale. În primii 10 ani de tranziție, Moldova a devenit membru a mai multor Acorduri de cooperare internațională multilaterale, regionale și bilaterale: ONU (1992), Inițiativa Central Europeană (1996), Acordul de parteneriat și cooperare cu UE (1998), Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (1999) ș.a. Încă de la mijlocul anilor ’90 ai sec. XX, Moldova a fost inclusă în lista țărilor beneficiare de preferințe comerciale autonome, acordate de UE, care ulterior a fost extinsă în câteva etape. În 2001 Moldova a aderat la Organizația Mondială a Comerțului, care a constituit o altă etapă importantă pentru evoluția comerțului exterior al țării. Realizarea acestui pas a determinat Banca Europeană de Reconstrucții și Dezvoltare să evalueze progresele Moldovei în domeniul liberalizării Comerțului cu cel mai înalt scor (4,3), pe care îl puteau obține statele în tranziție. În 2014 Republica Moldova a făcut încă un pas important și a semnat Acordul de Asociere și Acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Uniunea Europeană, care a impulsionat reformele în mai multe domenii și a lărgit accesul pe piețele occidentale. În consecință, Republica Moldova a reușit să-și diversifice, din punct de vedere geografic, exporturile și să-și mărească cota exporturilor pe piețele țărilor din UE. Armonizarea infrastructurii calității cu normele europene și internaționale și creșterea accesului pe una dintre cele mai exigente piețe, vizavi de calitatea bunurilor și serviciilor, ar fi o realizare mare și ar determina facilitarea accesului și pe alte piețe. Totodată, la acest capitol, Moldova trebuie să depună multe eforturi în domeniul adaptării cadrului instituțional, regulator, dar și al creșterii productivității producătorilor locali.

Crearea și dezvoltarea cadrului legal în domeniul comerțului exterior, a legilor cu privire la crearea Zonelor Economice Libere (2001) și la investiții în activitatea antreprenorială (2004) ș.a. au impulsionat integrarea Moldovei în lanțurile valorice internaționale. Dacă Moldova a început tranziția cu un stoc al investițiilor străine directe, ce era egal cu zero în 19923, atunci în 2020 acest indicator a sporit la 4,8 mld. USD, ceea ce reprezintă circa 41% din PIB. Estimările realizate arată că creșterea ISD cu 1 p.p. în economia națională duce la creșterea valorii adăugate cu 0, 14 p.p. și a exportului cu 0,13 p.p4.

Integrarea în lanțurile valorice internaționale a determinat, în perioada 1994–2019, creșterea cotei mondiale de piață a Moldovei în exportul cu produse intermediare pentru fabricarea încălțămintei de la 0,007% la 0,182%. Totodată, în această perioadă, a crescut și cota de piață în exportul de produse finale de îmbrăcăminte de la 0,01% până la 0,065% și de produse intermediare pentru fabricarea vehiculelor de la 0,002% la 0,029%. Totodată, țara se specializează, mai cu seamă, în activități cu o productivitate joasă. Corespunzător, produsele și serviciile generate au, în mare parte, o valoare adăugată joasă, iar acest lucru se reflectă în cota, în general, foarte mică în exportul mondial, care practic a rămas nemodificată în 2020 (0,014%), comparativ cu anul 1992 (0,012%). Pentru comparație, performanțele altor state care au pășit pe făgașul tranziției odată cu țara noastră sunt mult mai remarcabile în acest sens. Spre exemplu, cota de piață în exportul mondial de bunuri a Letoniei s-a majorat în perioada 1992–2020 de la 0,021% la 0,092%, a Lituaniei – de la 0,054% la 0,182%. Georgia care la începutul anilor 90 avea o cotă semnificativ mai mică, comparativ cu Moldova – de 0,002%, în 2020 a majorat-o până la 0,019%. În aceste state, la fel ca și în Moldova,  tranziția la economia de piață nu a avut loc fără a produce și efecte negative, totodată, fiecare din acestea au reușit să creeze un mediu mult mai favorabil pentru desfășurarea afacerilor și să devină mai atractive pentru învestitorii străini. Astfel, țara noastră nu este evaluată atât de bine în clasamentele internaționale Doing Business, Global Competitiveness Report, Index of Economic Freedom, comparativ cu țările Baltice.

Sectorul de bunuri, în acești 30 de ani, a scăzut semnificativ ca pondere în PIB. Agricultura și industria care reprezentau estimativ 2/3 din PIB în 1990, în 2020 constituiau 25,8%. Corespunzător, o contribuție impunătoare la formarea PIB-ului a ajuns să aducă anume sectorul de servicii cu o cotă de 60%. Totodată, cota agriculturii în PIB de circa 11,7% în PIB rămâne a fi foarte mare comparativ cu alte state europene. De exemplu, în Letonia aceasta reprezintă 3,8%, iar în Lituania – 3,3%. Comparativ cu anul 1992, volumul producției agricole s-a contractat cu un sfert, în timp ce 1/5 din populația ocupată continuă să fie antrenată în acest sector. Industria nu a cunoscut transformări în sensul creșterii activităților productive, care ar genera bunuri cu o valoare adăugată înaltă.

Serviciile, deși, ca și celelalte sectoare fiind caracterizate printr-un nivel redus al productivității muncii în profil regional, au cunoscut o dinamică mai înaltă. Țara deține un avantaj comparativ în exportul de servicii de telecomunicații, informații și informatică. Doar în perioada anilor 2005–2019, cota de piață mondială în comerțul cu servicii a sporit de la 0,017% la 0,025%, deși în 1994 aceasta era de  circa 4 ori mai mică comparativ cu cota de piață în comerțul cu bunuri. Republica Moldova a evoluat pozitiv și în ceea ce privește îmbunătățirea infrastructurii de telecomunicații, fapt confirmat de creșterea sub-indicelui respectiv din cadrul Indicelui de Dezvoltare E-Guvernare. În 2003–2020 valoarea indicelui infrastructurii de telecomunicații pentru Republica Moldova a crescut de la 0,12 la circa 0,57. Astfel, Moldova se regăsește în grupul țărilor cu infrastructură avansată5. Totodată, decalajul față de media atestată pentru țările din regiune și în acest caz este mare.

Rezultatele analizei procesului de tranziție economică a Republicii Moldova prin prisma criteriilor stabilite în anii ‘90 de către Banca Europeană de Reconstrucții și Dezvoltare, confirmate și de alte studii naționale și internaționale, indică asupra unor restanțe acumulate de țara noastră în ceea ce privește finalizarea procesului de privatizare și calitatea procesului dat, asigurarea eficienței politicii concurențiale, îmbunătățirea guvernării și restructurarea întreprinderilor. De altfel, modul în care s-a produs tranziția a creat premise și pentru dezvoltarea unui fenomen nociv pentru economia națională – economia tenebră și ocuparea informală. Prin urmare, finalizarea cu succes a reformelor pe aceste dimensiuni de către Republica Moldova și monitorizarea impactului economic a acestora sunt indispensabile pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare economică, comparativ cu țările dezvoltate.

 

Mem. cor., dr. hab., prof. univ. Alexandru STRATAN

Cercetător științific Victoria FALA