CERCETAREA ARHEOLOGICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

  • 108

Patrimoniul arheologic reprezintă unul din componentele cheie ale patrimoniului cultural din Republica Moldova. Fiind constituit dintr-un ansamblu vast de bunuri materiale, apărute ca rezultat al activității umane din trecut, păstrate în condiții naturale (la suprafață, subsol ori sub apă), sub formă de situri arheologice (așezări, necropole, morminte izolate, tumuli, cetăți, valuri de pământ și șanțuri, diverse construcții cu destinație gospodărească etc.), care, pentru a fi descoperite și studiate, necesită aplicarea metodelor specifice arheologiei. Astfel, arheologia are un rol definitoriu în stabilirea modului de viață și a activităților practicate de omul din trecut. Mai mult, în lipsa izvoarelor scrise, arheologia este principalul izvor pentru cunoașterea preistoriei spațiului dintre Prut și Nistru.

Istoricul cercetărilor arheologice, pe teritoriul dintre râurile Prut și Nistru, demarează la începutul secolului XX, având în mare parte un caracter de acumulare a datelor, iar spre sfârșitul anilor ʼ40 ai secolului trecut capătă amploare, fiind studiate mai multe microzone din bazinele râurilor Nistru, Prut, Răut. Perioada cu cele mai intense cercetări de teren revine anilor ʼ70-ʼ80, când se desfășurau masiv cercetările de salvare, ca urmare a lucrărilor de proiectare a sistemelor de irigare, de amenajare a lacului de acumulare de la Costești (r-nul Rîșcani), de extindere sau reparare a căilor de comunicații etc.

În anii ʼ90 arheologia din Republica Moldova trece printr-un declin generat de schimbările survenite în urma destrămării URSS, lipsa finanțării a stopat activitățile de cercetare și documentare în teren. Cu toate acestea, în această perioadă cercetătorii au realizat o fructuoasă activitate de publicare și promovare a vestigiilor arheologice. Au văzut lumina tiparului o serie de monografii, studii și articole, care au scos în evidență bogăția și diversitatea bunurilor culturale în contextul cunoașterii istoriei și a trecutului acestui spațiu. Printre aceste activități, merită a fi amintită întocmirea Repertoriilor Monumentelor Arheologice pentru fiecare raion în parte, care au apărut sub formă de manuscris în anul 1993 și care se păstrează în arhiva arheologică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

În anul 2012, în baza Hotărârii Guvernului nr. 230 din 12.04.2012 (http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=342932) (http://ana.md), de către Agenția Națională Arheologică a fost reluată monitorizarea siturilor arheologice cu scopul de a fi elaborat un registru unic pentru instituțiile statului și administrațiile publice locale în vederea salvgardării siturilor arheologice, care anual sunt supuse riscului de a fi distruse. Rezultatele activității acestei instituții au fost pe larg oglindite în revista Arheologia Preventivă în Republica Moldova (https://www.academia.edu/16867423/Arheologia_Preventivă_în_Republica_Moldova._Vol._I_nr._1-2._Chișinău_2014).

Un loc aparte în cercetarea arheologică îi revenea Institutului de Arheologie și Etnografie, reorganizat ulterior în Centrul de Arheologie (http://ich.md/?page_id=1904) din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural, care a fost creat în anul 2006 (Certificat de înregistrare MD 0059524 din 9 august 2006), drept urmare a instituțiilor științifice din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1326 din 14.12.2005 „Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei științifice și inovării“. Din 2019 această instituție trece în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, ca rezultat al implementării Codului cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova (https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=107692&lang=ro).

Cercetarea arheologică este parte componentă și a Muzeului Național de Istorie a Moldovei, fiind angajamentul echipei de cercetători din cadrul Sectorului de Arheologie (https://www.nationalmuseum.md/ro/museum_structure/). Mai mult ca atât, această instituție este principala gestionară a fondurilor arheologice naționale și a arhivei în care sunt păstrate rapoartele de săpătură.

În pregătirea specialiștilor arheologi un rol important îl joacă unele instituții superioare de învățământ din Chișinău. Ne referim aici la Universitatea de Stat din Moldova, care o perioadă de timp în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a avut disciplina Arheologie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și Universitatea Școala Superioară de Antropologie.

Cadrul legal al cercetărilor arheologice este coordonat de Comisia Națională Arheologică (https://mecc.gov.md/ro/content/comisia-nationala-arheologica), la propunerea căreia Ministerul Educației, Culturii și Cercetării eliberează Autorizații (Categoria A, B, C, D), fără de care nu sunt permise investigațiile în teren (de suprafață, de salvgardare, sistematice sau non-invazive).

Rezultatele cercetărilor arheologice sunt finalizate sub formă de studii și materiale publicate în Revista Arheologică (https://archaeology.ich.md), Tyragetia (https://www.nationalmuseum.md/ro/press_releases/journal_tyragetia/), Stratum plus (https://www.e-anthropology.com/English/default.aspx), precum și, periodic, în unele reviste editate de muzee regionale. De rând cu acestea, informațiile despre campaniile de săpătură sunt prezentate la Sesiunea Națională de Rapoarte, organizată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Agenția Națională Arheologică și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, iar materialele sunt publicate sub formă de rezumate în Cercetări Arheologice în Republica Moldova (http://ana.md/wp-content/uploads/Cercetari_arh_2017_color.pdf).

Cadrul normativ. Fiecare stat are obligația de a-și păstra bunurile culturale și de a le valorifica în beneficiul întregii umanități. Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova – componentă de bază a patrimoniului cultural național, supus unor grave amenințări de degradare, atât ca urmare a intensificării procesului de realizare a proiectelor majore de amenajare complexă, de noi construcții și de exploatare a terenurilor, cât și din cauza riscurilor naturale, săpăturilor clandestine sau insuficienței de informare a publicului – necesită a fi protejat. În scopul asigurării unui cadru juridic coerent pentru protejarea și salvgardarea patrimoniului arheologic național, ajustat la prevederile convențiilor și recomandărilor UNESCO și ale Consiliului Europei referitoare la acest important domeniu. În perioada de independență, Republica Moldova face pași importanți în ceea ce privește cadrul legislativ și normativ în domeniul patrimoniului, în special cel arheologic. Aici amintim doar câteva:

Interdisciplinaritate în arheologie. În condițiile evoluției științei contemporane, studiile interdisciplinare reprezintă o necesitate pentru completarea discursului arheologic. De rând cu cercetările arheologice de teren, tot mai intens încep a fi aplicate seturi de metode interdisciplinare (pedologie, paleobotanică, paleoantropologie, geografie, spectrometrie, analize chimice pe diverse materiale etc.), toate acestea fiind extrem de importante pentru reconstituirea modului de viață al comunităților care au populat această zonă de-a lungul mai multor milenii. Printre cele mai populare metode utilizate sunt:

Sistem Informațional Geografic (GIS) – reprezintă un ansamblu de echipamente, programe, metode și norme, având ca scop înregistrarea, stocarea, verificarea, integrarea, analiza și vizualizarea datelor geografice. Această metodă este utilizată pe larg de arheologi, fiind parte componentă în colectarea datelor și cartografierea siturilor arheologice pentru Registrul Național al Monumentelor.

Fotografia aeriana – este o metodă cu o tradiție mai veche în arheologie, cu ajutorul căreia pot fi vizualizate structuri arheologice de la înălțime. Odată cu implementarea fotografierii satelitare, această metodă a devenit și mai întrebată, ceea ce a permis specialiștilor să urmărească în plan global zonele populate de omenii din trecut și căile de acces ale acestora. Mai nou, această metodă este implementată cu ajutorul dronelor și altor aparate care permit fotografierea de la înălțime.

Prospectarea magnetometrică – este o altă metodă care are tradiții mai vechi în arheologie, odată cu progresul tehnologic s-au făcut modificări și în domeniul acestei discipline. Noile aparate care utilizează senzori cu undă magnetometrică permit să fie obținută o imagine orizontală a situației interne a unui sit arheologic, fapt ce ușurează lucrul cercetătorului, fiind omise verificările prin secțiuni de control cu scopul de a surprinde careva concentrații de materiale sau construcții păstrate in situ. În ultimii ani această metodă este pe larg utilizată, în special, în așezările eneolitice (ca ex.: Petreni, Stolniceni I, Trinca-La Șanț, Taraclia I, așezări din microzona Brînzeni și de pe cursul de mijloc al râului Nistru etc.), dar și în cele de epoca bronzului (Taraclia-Gaidabul) sau a fierului (microzona Saharna).

Paleoantropologia și arheozoologia – sunt metode care ajută cercetarea arheologică în determinările resturilor osteologice de om și animalier, cu ajutorul acestor metode pot fi urmărite modificările adaptative și microevolutive, aspectele fiziologice și biochimice, evoluția acestora în timp și spațiu etc.

De rând cu acestea, facem referire și la o serie de analize fizico-chimice, precum: datarea cu radiocarbon – metodă de determinare a vârstei aproximative a unui obiect organic prin măsurarea conținutului de 14C; analiza izotopilor – identificarea semnăturii izotopice, abundența anumitor izotopi stabili și elemente chimice în cadrul compușilor organici și anorganici; studii paleogenetice ale ADN-ului format din molecule organice dintre cele mai complexe, pot fi extrase probele cu un grad satisfăcător de conservare, reprezintă materialul ereditar și este esențial pentru identitatea oricărui organism.

Trebuie de menționat că toate aceste inovații în arheologie au fost posibile, grație unor colaborări cu colegi din Germania, Franța, Marea Britanie, SUA, Polonia, România ș.a. Realizarea lor necesită atât suport financiar, dar, mai ales, echipament, laboratoare speciale și specialiști, de care instituțiile de profil din Republica Moldova nu dispun.

Repere culturale. După obținerea independenței, domeniul arheologic a cunoscut multiple transformări, cele mai multe cauzate de stoparea finanțării cercetărilor din bugetul de stat. Chiar și așa, investigațiile de teren nu se opresc, entuziasmul tinerei generații de cercetători, cooptați în rândurile sectoarelor de cercetare din cadrul Institutului de Arheologie și Etnografie, se materializează sub forma seriilor de rapoarte, care pot fi consultate în arhiva Muzeului Național de Istorie a Moldovei, precum și a Repertoriilor Monumentelor Arheologice efectuate pe raione. Astfel spus, se pune baza unui registru unic al siturilor care urmează a fi protejate de stat. Însă, după cum bine cunoaștem, inițiativa a rămas doar pe hârtie.

În ceea ce privește cercetările întreprinse pentru fiecare din perioadele cronologice, putem pune accentul pe cele mai bine cunoscute situri care au scos în evidenție fiecare din aceste etape de evoluție a omului din trecut, care a populat spațiul dintre Prut și Nistru.

Astfel, pentru perioada paleolitică, menționăm renumitul sit cu mai multe nivele de locuire Cosăuți (raionul Soroca) (Fig. 1). Cercetările în această staţiune au fost întreprinse de dr. Ilie Borziac, susținut de specialiști din Belgia și Franța. O altă stațiune care a trezit interesul specialiștilor este situl Tețcani (raionul Edineț) (Fig. 2), atribuită paleoliticului mijlociu. Cercetările în această stațiune au fost efectuate de o echipă moldo-rusă, coordonată de colegul Vitalie Burlacu în colaborare cu specialiști de la Institutul de Istorie și a Culturii Materiale din Sankt Petersburg, Federația Rusă. Tot această echipă a întreprins săpături de verificare în stațiunea Buzdujeni (raionul Edineț).

În ceea ce ține de epoca neo-eneolitică, putem spune că această perioadă este bogată în situri, pe teritoriul dintre Prut și Nistru fiind concentrate un număr mare de așezări atribuite marelui complex cultural Cucuteni-Tripolie. Cercetări de amploare au fost întreprinse în așezarea Sacarovca I (raionul Sîngerei), unde echipa condusă de dr. hab. Valentin Dergacev studia cca 80% din situl atribuit culturii Criș. Un exemplu de succes în cercetarea culturii band-liniare îl reprezintă colaborarea moldo-polonezo-germană, care au întreprins săpături în situl Nicolaevca (raionul Sîngerei) (Fig. 3). Cercetările au fost coordonate de colegul Stanislav Țerna de la Universitatea „Școala Superioară de Antropologie” din Chișinău în colaborare cu specialiști de la Institutul de Arheologie al Universității din Rzeszów, Polonia, și Universitatea din Regensburg, Germania. Recent au fost reluate cercetările în microzona Cărbuna (raionul Ialoveni), zonă care a intrat în circuitul științific, datorită renumitului depozit de piese de cupru din perioada precucuteniană, descoperit în toamna anului 1961, vestigiile date pot fi văzute în vitrinele de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală din Chisinău.

În cadrul unui proiect finanțat de fondul MFGS pentru statele CSI, în anul 2011 colaboratorii Centrului de Arheologie al IPC au organizat o școală de vară, la care au participat tineri cercetători din mai multe instituții de cercetare din opt state CSI. Unul din principalele obiective ale acestui proiect au fost săpăturile efectuate în situl eneolitic Trinca-La Șanț (Fig. 4), care au fost combinate cu lecții publice citite de specialiști de vază, invitați atât din țară, cât și de peste hotare. Tot pentru cultura Cucuteni merită a fi menționate două proiecte de amploare, unul coordonat de colegii de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei în colaborare cu Institutul de Arheologie din Berlin, Germania, care au întreprins săpături sistematice în așezarea Petreni (raionul Drochia), și cel de al doilea desfășurat sub îndrumarea specialiștilor de la Universitatea „Școala Superioară de Antropologie” din Chișinău în cooperare cu specialiști de la Comisiunea Romano-Germană al Institutului German de Arheologie din Frankfurt am Main, fiind întreprinse atât investigații non-invazive, cât și de teren în cadrul renumitului sit Stolniceni I (raioanele Edineț și Rîșcani) (Fig. 5).

O altă colaborare de succes a vizat cercetările întreprinse în așezarea de la sfârșitul epocii eneolitice Gordinești II-Stînca goală (raionul Edineț). Investigațiile decurg sub egida colaborării moldo-poloneze. Echipa de cercetare de la Centrul de Arheologie al IPC, coordonată de dr. Ghenadie Sîrbu, a efectuat mai multe campanii de săpătură în colaborare cu specialiști și studenți de la Institutul de Arheologie al Universității din Rzeszów, Polonia.

Pentru epoca bronzului, merită de menționat așezarea culturii Noua de la Odaia-Miciurin (raionul Drochia), cercetată de un colectiv moldo-german, coordonat de dr. hab. Eugen Sava. La fel, sub îndrumarea acestui specialist, echipa de cercetători în colaborare cu un grup de arheologi și studenți de la Institutul de Preistorie din cadrul Freie Universität Berlin, Germania, au efectuat săpături în așezarea Taraclia-Gaidabul (raionul Taraclia) (Fig. 6), un sit cu vestigii caracteristice culturii Sabatinovca.

Cât privește epoca fierului, în ajutorul cercetătorilor vin proiectele oferite de unele țări cu acoperire financiară, mult mai bine pusă la punct. Grație suportului acordat de Institutul de Thracologie de la București, România, se continuă cercetările în situl cu mai multe nivele cultural-cronologice Trinca-Izvorul lui Luca, raionul Edineț, coordonate de dr. Oleg Levițki, care au durat până în anul 2004, cu mici întreruperi. Datorită acestei colaborări, situl menționat a devenit unul de referință pentru perioada Hallstattiană. Tot pentru această perioadă pot fi menționate investigațiile arheologice întreprinse în microzona Saharna (raionul Rezina) (Fig. 7), coordonate de echipa de specialiști din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie al Universității de Stat din Moldova.

Echipa de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, coordonată de dr. Octavian Munteanu, prin intermediul practicilor arheologice studențești, a efectuat o serie de cercetări de teren în microzona Horodca (raionul Ialoveni), Butuceni (raionul Orhei) (Fig. 8), fiind aplicate metode atât invazive, cât și non-invazive. Aceeași echipă și-a concentrat atenția pe microzona Ivancea (raionul Orhei) (Fig. 9), unde în colaborare cu specialiști de la Institutul de Preistorie din cadrul Freie Universität Berlin, Germania, investighează un sit de tip Poenești-Lucașeuca.

Continuă săpăturile și în vestitul complex cultural-natural Orheiul Vechi, unde sunt studiate complexe atribuite mai multor perioade arheologice, cum ar fi: așezarea getică de la Butuceni, cercetată de echipa coordonată de dr. hab. Ion Niculiță; situl medieval Orheiul Vechi (Șehr al-Cedid), studiat de Ion Hîncu, la care, după o perioadă, s-a alăturat și dr. Gheorghe Postică.

Un alt punct arheologic medieval de importanță națională este situl de la Costești (raionul Ialoveni) (Fig. 10; 11), care la momentul de față este supus riscului de distrugere, iar grație intervențiilor de salvgardare, întreprinse de echipa de cercetare de la Agenția Arheologică Națională, în frunte cu dr. Vlad Vornic, vestigiile recuperate vor servi ca sursă pentru cunoașterea trecutului medieval al acestei localități.

Grație proiectului pentru tineri cercetători oferit de Academia de Științe a Moldovei, colegii de la Centrul de Arheologie al IPC, în necropola medievală din apropierea localității Lozova (raionul Strășeni) (Fig. 12).

Merită de accentuat faptul că, la momentul de față, cele mai multe cercetări arheologice care au caracterul de salvgardare sunt întreprinse de Agenția Națională Arheologică, însă, în detrimentul legii adoptate în 2011, siturile arheologice de pe tot teritoriul Republicii Moldova sunt supuse unui risc iminent de distrugere intenționată.

Chiar și așa, circumstanțele cercetării arheologice susținute din bugetul de stat rămân un deziderat la timpului. Cei 30 de ani de independență a Republicii Moldova au demonstrat că bogăția arheologică, pe care o putem considera pe drept cartea de vizită a țării, continuă să rămână în impasul indiferenței autorităților statului. Doar datorită cercetătorilor această componentă a patrimoniului cultural al Republicii Moldova continuă să fie valorificată.

 

Dr. Ghenadie SÎRBU

Livia SÎRBU

Președintele Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

 

Guvernul Republicii Moldova