- 2
Cel mai important eveniment științific și cultural al lunii decembrie este considerat, pe bună dreptate, decernarea premiilor Academiei Române unor valoroase creații științifice și artistice, realizate și publicate în anul 2021 în diverse domenii: literatură, istorie, filosofie, arte plastice, teatrale și muzicale, dar și matematică, fizică, chimie, biologie, agronomie, silvicultură, științe tehnice și tehnologia informației. Conform Regulamentului, distincțiile au fost acordate în cadrul celor 14 secții științifice de profil ale Academiei Române; ceremonia de premiere s-a organizat pe 7 decembrie curent, în Aula prestigiosului for științific.
La compartimentul „Științe istorice și arheologie”, volumului „Cartea foametei”, autoare Larisa Turea, jurnalistă și scriitoare din Republica Moldova, i s-a acordat Premiul „Eudoxiu Hurmuzaki“. La rugămintea noastră, Larisa Turea, laureata acestui Premiu nominal al Academiei Române, a venit cu detalii referitoare la evenimentul produs la București. „Lucrarea este la a patra ediție, – ne-a mărturisit scriitoarea, – însumând circa 10 mii de exemplare vândute. Totodată, pe subiectele din „Cartea foametei”, au fost montate 5 spectacole (radiofonice dar și în scenă, la București, Iași și Chișinău); ultima premieră s-a produs pe 6 decembrie 2023, la Teatrul Republican Luceafărul”.
În contextul dat, criticul de artă Maria Pilchin se întreba, cuprinsă de emoție, după vizionarea spectacolului de teatru documentar „1946”, în regia lui Slava Sambriș, inspirat de „Cartea foametei” de Larisa Turea: „Este uman să înfometezi o populație pe care pretinzi că ai eliberat-o? Este moral să lași să moară oameni, cărora le mături podurile și hambarele? Moartea a 115.000 – 300.000 de oameni (datele statistice variază), 350.000 de persoane afectate de malnutriție a căror speranță de viață a scăzut dramatic.” Toate acestea, consideră criticul de artă, nu sunt despre resentiment, ci despre dreptul la memorie, dreptul la istorie!
Pe subiectul respectiv s-a expus și scriitorul Emilian Galaicu-Păun, în cadrul lansării volumului „Cartea foametei”, pe 9 februarie 2023, la Librăria din Centru. „Greu de cuprins în câteva cuvinte atrocitatea zguduitoare a paginilor narative, în care supraviețuitorii amintesc împrejurările de după război, – mărturisește scriitorul. – Dar şi mai teribilă este alăturarea lor de documentele incluzând formulări stereotipe, diagnoze medicale (distrofie, dizenterie) şi, mai ales, tabele cu cifre. Decesele au depășit în total cifra de 250.000 de oameni, multe cadavre au ajuns neidentificate în gropi comune, iar altele au fost devorate de membrii familiei proprii, amenințați cu extincția.”
Maria Pilchin consideră că TĂCEREA este marele păcat al urmașilor. Anume tăcerea produce și înmulțește trauma interioară din noi, căci, de obicei, la a treia generație se vorbește. Or, a venit timpul verbalizării. A nu vorbi înseamnă a rămâne cu acea durere în oase și în ADN-ul nostru. A nu vorbi înseamnă să nu depășim, să nu putem construi o societate sănătoasă, să nu putem să consolidăm diferite comunități în cadrul social, pe care îl populăm și de la care avem multe așteptări.
Și scriitoarea Larisa Turea vorbește prin mărturisirile zguduitoare ale intervievaților ei, prin documentarea acestor probe și afirmații, prin implicarea a altor persoane și cercetători care dispun de noi informații și dovezi în reflectarea cât mai largă și obiectivă a acestor tragice realități din istoria Basarabiei. În consecință, „Cartea foametei” crește în volum de la o ediție la alta. Astăzi lucrarea are 560 de pagini. A doua ediție a apărut în 2008 la editura Curtea veche, București; la cea de a treia ediție a lucrării (complet epuizată) a venit drept recunoștință și Premiul Academiei Române, acum, în librării, se află ediția a patra. Este cazul să amintim că prima ediție a volumului „Cartea foametei” a apărut cu suportul regretatului jurnalist și diplomat Valeriu Turea, care acum trei ani a trecut într-o altă dimensiune a Universului. Regretăm enorm această dispariție fulgerătoare!
Larisa Turea s-a născut la 29 februarie 1952 în satul Călineşti, raionul Făleşti, într-o familie de profesori. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, secţia de jurnalism (1974). A realizat stagii de perfecționare în Franța și SUA. Este jurnalistă, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor și a al Uniunii Cineaștilor din R. Moldova. Între 1992 şi 1994 a fost viceministru al culturii şi cultelor; a lucrat, de asemenea, în diplomație. Actualmente, activează în calitate de membru al Consiliului Audiovizualului. Este Maestru în Artă, Laureată a Premiului Național al Republicii Moldova.
Tatiana ROTARU
